(Atenție, conținut 18+)
Povestire scrisă de Cătălina Cosmescu-Bibire, aleasă de Alex Tocilescu la Creative Writing Sundays, pe 17 septembrie 2017. Povestire scrisă pornind de la tema „Scrieți o proză a cărei acțiune să se petreacă într-o localitate/stațiune/oraș de pe litoralul românesc într-o seară sau noapte de joi spre vineri (să nu înceapă mai devreme de ora 22 și să nu se termine mai târziu de 8 dimineața).”
Coaie, ce-ţi spun eu acum rămâne între noi, adică mă înţelegi şi pe mine, că nu vreau să afle toată populaţia, vreau şi eu să-mi uşurez sufletul, să pricep ceva din viaţa asta, să pricep ceva din lumea asta de căcat, sau ceva de genu’… Deci vreau să zic că m-a bulversat total faza, ziceai că sunt spălat pe creier, am zăcut vreo două-trei zile până să-mi revin şi nici acum nu m-am recuperat cu totul…
Ştii că ţi-am zis că merg miercuri în Vamă, da? Ei, aşa am şi făcut. M-am urcat în rabla lu’ moşu’, i-am făcut un plin şi am dat pedală blană, cu gând să mă trotilez sau măcar să trosnesc vreo două-trei gagici pe weekend… În fine… Am ars-o pe acolo chill până joi seara, când mă pomenesc că mă sună Bog, că cică să merg cu el la Piraţi să beau o bere, că era şi Olteanu, care tocmai luase salariul, şi ştii Olteanu cum e prost, ţăran, când se îmbată face cinste la toata lumea şi zic, na, de ce să nu profit?… Şi mă duc eu la Piraţi… Acolo erau roacherii ăia care stau cu secolele, de zici că au inventat ei baru’, şi aştia doi retarzi… Una peste alta, ne-am pus pe băut. Olteanu, prost cum e el, nu-i mai tăcea fleanca, tot mânca căcat de gagică-sa că e o idioată şi că nu ştiu ce, da’ el tocmai se împăcase cu ea după ce ea îi dăduse papucii, ştii…
Şi ascultam eu acolo mai pe pilot automat, Bog îşi studia un muc, eu număram dungile de pe masa de lemn, că citisem undeva că cică dungile de lemn dau vârsta copacului… Eram mai spart așa, mai rupt în gură, că cu o noapte înainte nu prea dormisem deloc… Ştii acolo unde mă cazez eu, la Nea Panait în curte, unde pui cortu’ cu zece lei? Mă rog, cu o seară înainte eram acolo la Nea Panait în foişor şi luasem o bere. O frecam chilax, pe dubstep, când văd că vin două tipe. Erau surori din Sighetu’ Marmaţiei, gemene… Să-mi bag pula, am zis… gata tati, dezmăţu’ total, Private Spice, mai ales că le mai văzusem la duşuri în după-masa aia şi avusesem un sculament maxim… Stai că acu’ mă bag pe fir cu ele… Bine, nu erau chiar frumoase, da nici strâmbe nu erau…
Şi scot gagicile oăi o sticlă de palincă de-aia de-a lor, trotil, matrafox, am luat un gât şi mi-a ars toată instalaţia până în rect, să mor io… ideea e că nici n-am apucat să fac nimic cu ele, că m-am făcut ţăndari şi m-am trezit a doua zi singur în cort, cu un cot şi cu un genunchi belit… probabil căzusem pe scara de la foişor când m-am dat jos sau ceva… Şi abia ies din cort, dau eu de soare, mijesc ochii, şi mă şi gineşte nea Panait, şi ştia jegu’ că sunt cu maşina, că aşa e de jeg câteodată… Nici n-am apucat să mă demeticesc şi să zic mare lucru, că deja umblam cu nea Panait prin Lidl, să-şi cumpere moşu’ motocoasă… da’ mai rău ştii ce-a fost, că mi-a dat o râgâială în faţă drept mulţumire, de-am zis că-mi borăsc acolo pe loc maţele şi fac icter instant… Da’ n-am murit, şi, mă rog, ideea e că de-asta eram rupt în gură când am ajuns la Piraţi…
Şi stăteam noi acolo, la Piraţi, tocmai începuse să bată vânticelu’ aşa, da’ mai molcom, pişcau puţin ţânţarii, şi cânta ceva de Omu’ cu şobolani, şi noi jeleam berile, când intră o tipă, prima dată n-am băgat-o în seamă, am zis că e din aia cioacă care cerşeşte, ştii… Da’ o văd că vine la noi la masă, n-avea faţă de mare miloagă aşa, da’ am zis s-o las să-şi facă număru’ dacă tot vrea să se bage în seamă…
Şi vine şi zice ceva de genu „dai un leu pentru ateneu”, sau cum se cere p-aici prin Vamă, că aşa câteodată regret că nu merg în 2 mai…
Avea un carton legat de gât, scria ceva pe el, o poezie d-aia lacrimogenă, cum se pune pe cartoane ca să pună botu’ proştii… şi dintr-odată mă gândesc eu să fac o caterincă d-aia, că mă cam plictiseam, şi zic, „hai că-ţi dau un leu şi o bere dacă stai aici lângă mine şi-mi spui o poveste”… Şi văd că se aşază gagica fix în faţa mea la masă, ştii, nu mi-a dat cu jet… Se aşază şi zice „bine, hai să-ţi spun o poveste despre mine”. Şi zice „eu sunt fiica ploii, m-am născut din ploaie şi din spuma mării”… Mai mai să mă izbească râsu’, să dau şi berea pe nas, nu alta… Da, bine…
O ascult, şi face “eu sunt fiica ploii şi o să-ţi povestesc cum am venit eu pe lume”. Zice, „m-am născut într-un sat din Oltenia, Bumbeşti-Pitig, şi la naşterea mea au stat două babe, una mai bătrână şi una mai proastă, care au moşit-o pe mama, da’ amândouă erau ursitoare şi amândouă şi-au scuipat în sân când m-au văzut… că m-am născut cu tichie roşie pe cap, ca a necuratului”…
Oăi, zic eu, să-mi bag pula, asta e dusă cu trenuleţu’ rău de tot, da’ am stat să ascult, că nu era chiar urâtă tipa, ba chiar era bunoacă o ţâră, părerea mea, „…şi babele au zis că sunt strigoaică şi m-au blestemat să nu mă spele de păcate decât spuma mării”, zice, şi eu mă uitam la ea că începuse să mănânce dintr-o eugenie şi îi picaseră firimituri pe bărbie, şi mai avea şi o pată neagră pe un dinte, nu ştiu ce era, carie sau leuştean… şi când vorbea îşi prindea cu buzele o şuviţă de păr blond şi o umezea între ele, că era blondă şi avea o şuviţă din aia împletită cu multe aţe colorate, şi un sutien negru peste care avea un maiou din ăla de plasă roză… Şi na, ce să fac, recunosc că m-am excitat puţin aşa… da’ parcă mă uitam la ea şi ea se uita aşa la mine prea fără perdea, parcă mă provoca în pana mea…
Deci i-am mai dat o bere, am mai povestit noi acolo, ea zicea că e fiica ploii şi din astea, da’ nici n-am mai ascultat la un moment dat, că mă plictisea, şi eu voiam doar să scald titirezu’, aşa că pe la două noaptea, ea zice hai, nu vrei să vii în cortu’ meu, şi eu zic, da, ce era să zic, na, şi îi las acolo pe Bog şi pe Olteanu, că oricum erau beţi pulă şi nu se merita, că tot eu trebuia să-i car la corturi pe urmă… Aşa că iesim noi de la Piraţi, vântu’ se înteţise şi iar îmi părea rău că n-am mers în 2 mai, că parcă vântu’ nu bătea aşa tare acolo, şi mergem la cort la ea, care era pus tocmai în fundu’ Vămii, unde sunt acu’ Piraţii, da’ mai pe malu’ apei.
Nu erau corturi în jur, şi zic eu, taman bine… Hopa… e rost de futai, moşule, stai să vezi că intru pe interval, că înainte mai luasem două beri de la Bibi. Şi zic, hai să fac… cum îi spune… „preludiu” înainte, şi mă pun în faţa cortului să beau cu ea.
Bă, se pusese un vânticel mai cald aşa, îţi mângâia faţa, şi mă rupea briza la nări, că mi se lipiseră de la sare… şi mă uit la ea, care stătea în stânga mea, şi parcă îmi părea oleacă mai frumoasă acum, pe întuneric… Şi îmi desfac eu berea, o îndes în nisip şi îmi îndes şi degetele picioarelor în el, era fin, mărunt, îmi răcorea puţin tălpile, şi ascult valurile cum foşnesc, luceau şi stabilopozii de lângă port… Şi ea face, la un moment dat, în liniştea aia, „hai cu mine în cort”… m-am conformat, bineînţeles… Trage fermoaru’ şi în cort era un ditamai mormanu’ de haine, miroseau toate a sevă, a spermă, a sare şi a soluţie de bronzat, da’ eu mă arunc peste ea, nu le mai dau la o parte, şi zice, stai aşa, nu aşa repede, meştere…
Îmi ia mâinile şi le pune peste ţâţele ei, simt cum mi se scoală mai tare şi mă fac spre ea să mă pun deasupra, numai că ea mă opreşte şi îmi ridică bărbia cu mâinile, apoi îmi zice că vrea să-mi simtă porii de pe faţă, ce dracu’ o mai fi şi asta…
Eu nu gineam nimic, da’ o simt cum îşi pune mâinile pe faţa mea… nici nu eram ras, aveam nişte tuleie de doi metri… şi mă mângâie aşa, apoi urcă cu mâinile şi începe să se joace cu pletele mele, apoi se apleacă deasupra capului meu şi începe să-mi respire în păr, care şi ăla era cam nespălat, fie vorba între noi… Îmi adulmecă creştetul, îi simt respiraţia călduţă şi umedă, şi nările fornăind, palmele ei îmi indundă faţa şi coboară încet spre mâini, o iau în jos, îşi fac loc pe sub tricou şi hanorac, şi ajung aproape de pulă, eu mă reped spre ea, că eram super excitat, da’ ea mă opreşte, îmi pune palma în frunte şi îmi ia capu’ şi îl aşează între genunchii ei, apoi mi-l strânge rău de tot, de parcă tâmplele îmi explodează… Eu nu stiu cum să interpretez şi cred că vrea să-i dau limbi sau ceva de genu’, aşa că mă reped iar spre ea, dar ea mă oprește iar şi mă prinde de mijloc, şi mă trage înspre ea.
Eu găsesc momentu’ şi îi trag chiloţii în jos şi mă împlânt în ea, da’ simt dintr-odată o senzaţie ca o mie de săbii care mi se înfig în pulă, şi-mi ia foc, o simt arzând, pulsând, umflându-se, şi o scot repede. Caut ceva cu care să luminez interiorul, găsesc o brichetă cu led în buzunarul hanoracului şi o aprind… Mă uit la pulă, era roşie toată şi iritată, radia ca farul din Alexandria… ‘ai să-mi bag pula, îmi zic… Prea târziu, o băgasem deja…
Mă uit la femeie, ea se cuibărise într-un colţişor al cortului şi râdea, şi să mor dacă te mint, cred că era cel mai crâncen râs, cel mai ciudat, cel mai din altă lume, gen râdea şi horcăia, parcă se sufoca aşa, cu propriul ei râs… Avea o sticlire în ochi şi jur că în momentul ăla m-am speriat puţin, am uitat şi de pulă şi de tot şi am dat să ies din cort, inima începuse să-mi bată din ce în ce mai repede şi-mi ţiuiau urechile, mă luase o stare indescriptibilă, ca o moarte, ca o paralizie, încercam să fac ceva, orice, numai să fac… Aşa că dau să ies, ea se potoleşte treptat şi revine la normal, mă prinde de mână şi îmi spune să mă calmez, eu încep să învârt ca disperatu’ lumina de la brichetă prin cort şi dau, în pula mea, peste o sticluţă portocalie. O apuc, pun lumina pe ea şi citesc: Durex sensual hot, lubrifiant, play heat… Mă uit la sticluţă, apoi mă uit la ea şi încep să fac legătura… Gagica îşi dăduse o tonă de lubrifiant cu heat pe labii…
Cretină… mă liniştesc, parcă şi ea se calmează şi începe să râdă, da’ de data asta mai normal şi, prinzându-mă de încheietura mâinii, îmi zice să ieşim puţin la aer, mă trage afară din cort, şi eu o urmez uşurat…
Ne aşezăm iaraşi pe malul mării, luna începe să lumineze chiar tare şi disting acum siluetele şezlongurilor, se aud valurile fâstâcindu-se la contactul cu malul, mă uit iar la ea, da’ ea nu mi se mai pare aşa frumoasă acum. Îmi înfig degetele de la picioare în nisipul care nu mai e fierbine, e doar zgrunţuros, îl ronţăi între dinţi de la vântul deja tăios, şi iar regret că n-am mers în 2 mai…
Ea zice că ar avea chef de o baie şi se ridică, îi văd clar formele în lumina lunii, şi ţâţele şi curul şi abdomenul puţin bombat, şi pletele alea blonde, şi şuviţa colorată care se iveşte printre ele. O taie direct printre valuri, parcă m-aş duce şi eu după ea da’ mă ustură pula ca dracu, ea înaintează şi înaintează şi înaintează, nu se mai opreşte, mă sperii, ce dracu’ zic, unde se duce nebuna, mă iau şi eu după ea, intru în apă şi apa e rece ca gheaţa, încep să alerg, sparg valurile, şi le sparg, în gură îmi vine un gust sărat, nu ştiu dacă sunt lacrimi sau muci sau apă de mare, cert e că încalec valurile, le sar, le cotropesc, mă bat peste picioare ca bicele, mă ustură pula ca dracu da’ nu mai ţin cont, părul mi se ridică pe şiră, simt căcaturile de scoici mărunţite cum îmi străpung pielea tălpilor, sângerez, încerc să înot, înghit apă, ea se îndepartează tot mai tare, vântul blestemat de Vamă mă seacă până în măduva oaselor, nu mai pot, mă întorc cu faţa înspre mal şi încep să înot către el, nu mai vreau decât să trăiesc, atât.
Mă arunc pe malul apei şi respir, apoi mă întorc cu faţa spre mare, mă uit la ea, făptura merge şi merge şi merge apoi se opreşte şi stă aşa, ca o stafie. Umbra i se oglindeşte pe suprafaţa apei în luciri ondulate, parcă cerul ala împuns de stele coboară peste ea şi o înveleşte, şi eu stau şi privesc în timp ce-mi cuprind cu mâinile şi-mi aduc la gură genunchii îngheţaţi.
Se duce aşa, nebuna, se duce şi se tot duce, se micşorează până ce mai rămâne doar un punct în toata spuma aia de căcat.
