Povestire scrisă de Cătălina Cosmescu-Bibire, aleasă de Dănuț Ungureanu la Creative Writing Sundays, la tema „povestire umoristică”, pe 29 septembrie 2019.
Temă: Într-o zi de marți, unei doamne i-a căzut în cap o pisică.
Variațiuni: Câteva dintre cele mai importante canale de știri din România și-au unit forțele pentru a investiga acest caz ieșit din comun.
Burtieră: Misterul pisicii căzute în capul unei trecătoare în fața unui bloc din Titan bagă în sperieți bucureștenii
Astăzi, în jurul orelor 13, o femeie care intenționa să intre într-un bloc din zona cartierului Titan a fost victima unui teribil accident, în urma căruia s-a ales cu o sperietură zdravănă și cu câteva zgârieturi pe față. Femeia a primit imediat îngrijiri medicale de la echipajul sosit la fața locului, aflându-se în afara oricărui pericol. Corespondentul nostru Cătălin Radu Tănase se află acum la fața locului pentru a ne da mai multe amănunte. Cătălin, ai legătura.
— Buna ziua, Andreea. Da, este vorba, dupa cum spuneai, despre un nefericit accident, am putea spune chiar, despre o tragică încercare a vieții prin care această femeie nevinovată a fost silită să treacă. În ochii dânsei, îndreptați spre cer, se citesc și acum frica și teroarea. Femeia în vârstă de 55 de ani își desfășura activitățile zilnice, când dintr-odată, ca un trăsnet, s-a abătut asupra ei acestă năpastă teribilă. Doamna respectivă se află chiar acum lângă mine și ne poate oferi mai multe informații despre incident. Spuneți-mi doamnă, cum s-au desfășurat lucrurile?
— Prima dată nici nu am știut ce se întâmplă cu mine. Am crezut că mă bate Dumnezeu pentru vreun păcat… Abia după ce pisica a început să miorlăie și a luat-o la fugă mi-am dat seama că am fost victima unui accident.
— Avem, după cum vedeți în jurul nostru, mai mulți martori care au asistat șocați la dramaticul eveniment. Spuneți-mi, doamnă, erați de față când s-a petrecut totul, ce ne puteți comunica?
— Păi eu stăteam în fața la florăria de alături și fumam o țigară, când am văzut o pisică sărind pe geam de la etajul unu. Nu știu dacă a sărit ea singură sau a fost aruncată, da’ am văzut cum a aterizat în capul doamnei de acolo!
— Nu vă supărați, vă spun eu cum a fost, că lucrez mai încolo la coafor și am văzut tot. Deci pisica a făcut poc! A căzut din cer, vă jur! Nu știam ce se întâmplă, ne-am speriat toţi.
— Domnule Radu Tănase, vreau să adaug și eu ceva…
— Da, vă rog!
— Deci eu, unul, am crezut inițial că a aterizat pe asfalt și s-a făcut praf, de-a ieșit tot sângele din ea… Apoi, după ce am văzut că a colizionat cu capul doamnei de acolo, am alergat repede să ofer primul ajutor pisicii, deoarece știam că există riscul ca aceasta să fi suferit leziuni interne în urma impactului cu capul doamnei respective. Din fericire, pisica a ricoșat din capul doamnei și a fugit speriată, ceea ce mă face să cred că este în afara oricărui pericol.
— Totuși, cum credeți că a fost posibil acest lucru?
— Neglijenţa primăriei, domnule, neglijența lui Negoiţă… Păi dacă era și el mai interesat și punea grilaje la ferestre, nu se întâmpla așa ceva…
— V-a relatat în direct de la fața locului Cătălin Radu Tănase, corespondent al Știrilor Pro Tv.
(Pro Tv, Ştirile de la ora 17)
După cazul pisicii din Titan, Gabriela Vrânceanu-Firea reacționează: „Vom echipa fiecare fereastră de la etajele 1 și 2 cu plase de siguranță. Cetățenii sunt încurajați să contribuie și ei, vopsindu-le în culori care se asortează cu balconul”
În urma cazului de săptămâna trecută, în care o doamnă a fost agresată de o pisică ce a sărit de la etajul unu al unui bloc, primarul municipiului București, Gabriela Vrânceanu-Firea, a recurs la măsuri drastice, convocând de urgență, la sediul primăriei, un consiliu extraordinar.
Printre altele, în cadrul consiliului, s-a discutat despre riscul real la care se supun zi de zi locuitorii sectorului 3, mergând prin fața blocurilor din care în orice moment ar putea să le cadă în cap o pisică, punându-le astfel viața în pericol. Pentru ca aceste neplăceri să fie evitate, Gabriela Vrânceanu-Firea a dispus echiparea ferestrelor de bloc de la etajele 1 și 2 cu plase de siguranță: „Fiecare plasă de siguranță va fi prevăzută cu un recipient pentru coji de semințe și mucuri de țigară, precum și cu un suport pentru bere. O ușiță ce facilitează comunicarea cu vecinii se va deschide numai în absența pisicilor din perimetrul balconului”.
Întrebată cum va rezolva problema etajelor de sus, doamna primar a răspuns: „Într-adevăr, ne-am pus și noi această problemă. În urma angajării unui fizician consultant, am ajuns la concluzia că, în cazul etajelor superioare, datorită frecării părului de pisică cu aerul în procesul de cădere rezultat în urma atracției gravitaționale, pisica va ajunge la combustie spontană, nemairămânând nimic din ea. Astfel, o potențială coliziune cu capul locuitorilor este scoasă din ecuaţie”.
De asemenea, doamna primar cere înființarea unei brigăzi speciale care să acorde primul ajutor oamenilor loviți de pisici în picaj (B.S.C.S.A.P.A.O.L.D.P.P.), precum și consiliere psihologică ulterioară: „Investiția va costa cinci milioane de euro, dar să sperăm că, odată cu ea, astfel de evenimente vor putea fi evitate. Ne dorim ca amortizarea costurilor înființării acestui serviciu atât de necesar să se facă până în 2250”.
(Times New Roman)
Burtieră: Născută sub o stea mai puțin norocoasă
„Pisica era în zodia Berbec cu ascendent în Taur, a treia decadă a sextil-trigonului Uranus! Dacă avea ascendent în Pești, își vedea de treaba ei!”
(Adevăruri ascunse, Antena 3)
Despre oameni şi pisici
Urmăresc deunăzi la televizor cazul unei pisici care a sărit în capul unei trecătoare, în apropierea cartierului Titan. În fața unui celebru „vânător” de reportaje senzaționale, o adunătură pestriță se înghesuie frenetic în fața microfonului pentru a lua cuvântul. Extrem de colorat, limbajul fiecărui cetățean se diferențiază de celelalte, culminând apoteotic cu declarația individului de la final: „Păi Negoiţă e de vină, Nene Iancule…”
Acest lucru mă pune profund pe gânduri…
De unde această nevoie patologică a poporului român de a explica orice act, chiar și acela al unei pisici speriate de a sări pe geam, prin prisma „neglijenţei statului”? Oare există o moștenire de generații care apasă implacabil asupra destinului de român, o tară de care nu ne mai putem dezbăra, adânc înrădăcinată în mentalul public?
Avem în fiecare zi parte de frivolitate, vedem petrecându-se în jurul nostru tot felul de evenimente, mai mult sau mai puțin plăcute, însă toate, sau aproape toate (și nu mă feresc aici în a generaliza) sunt puse în cârca „conducătorului de mase”.
Când oare se va detașa acest neam de impulsu-i caracteristic? În ce moment anume al istoriei noastre s-a făcut trecerea bruscă de la apoteoză la demonizarea conducătorului? Când s-a produs această schimbare drastică de paradigmă?
Mă declar întrucâtva alarmat de această tendință egalizatoare a românului de a pune absolut orice pe umerii unei entități mai mari decât sine, fie el un Dumnezeu atotputernic sau un conducător de urbe (chiar și în persoana domnului Negoiţă, pe care personal nu îl simpatizez); mă mărturisesc iarăși îngrijorat de frica de responsabilitate a cetăţeanului, de frica de a-și asuma decizii în propriu-i nume.
Niciodată nu este vinovat individul, întodeauna este vinovat statul, iar dacă nu statul, musai cel ce îl ghidează. Individul român nu este om în stat, ci este el însuși „stat în stat”.
Se va întinde această maladie și asupra generațiilor viitoare? Rămâne de văzut.
Cât despre sărmana pisică, numai de bine…
(Dilema Veche)
Punctul meu de vedere
Mă întind leneș pe marginea ferestrei, chiar pe fâșia unde bate mai bine soarele, mă ling pe lăbuță și mă caut de un Puricel. Puricel este prietenul meu cu care mă mai joc câteodată, deși stăpâna crede că nu mai am puricei, dar ea nu știe că-l păstrez pe Puricel pentru că altfel m-aș plictisi. Mă mai enervează el câteodată, mai ales când îmi intră în ureche și trebuie să mă scarpin cu gheruța și nu ajung la el, dar oricum, în marea majoritate a timpului, e băiat de treabă.
Dar și mai tare mă enervează stăpâna, dar-ar boala-n ea. Nu mă lasă deloc să socializez cu Torcilă. Torcilă e motanul vecinei, și împreună punem la cale un plan perfect de evadare de sub ocupația abuzivă a oamenilor, urmat de o schimbare a rolurilor de dominat-dominator, în care populația pisicească să controleze lumea și să preia supremația, instaurând o nouă ordine mondială.
Libertateeeee! Egalitateeeee! Fraternitateeee! Dar ce se-aude foșnind? Uuuuu… Whiskas.
…așa cum spuneam, planul de atac implică o foarte bună coordonare de ambele părți, precum și o dozare judicioasă a eforturilor comune. O, Dumnezeule pisicesc, dă-ne putere să reușim! Această caracatiță monstruoasă trebuie să fie oprită!
I just gotta get ouț of this prison cell, one day I’m gonna be free, Lord!…
Ei, dar ce se tot mișcă pe sub fereastră? O doamnă se plimbă prin fața blocului… Și are ceva lucios în păr…
Mai bine mă duc să văd ce e.
