Poem scris de Irina-Francisca Ion, la Atelierul Mornin’ Poets #85 cu Alex Văsieș, din 3 martie 2024, la tema texte în spațiul interior versus texte în spațiul exterior.
unele ferestre deschise miros la fel
pe pervaz atârnă o pereche de picioare
care ține ritmul unui cântec de adormit homari
caracatița galbenă se holbează la mine
cum mușc dintr-un măr
& cojile intră pe sub dinți
se adună în toate locurile unde găsesc gol
mărul ăsta lovit din piață
pe care vânzătoarea l-a așezat invers
doar ea vede pata asta maro
cu un cerculeț negru în mijloc un dâmb
pe care îl apeși cu degetul & e moale & lipicios
două mere unul lângă altul & așa văd eu lumea
fereastra deschisă ca un mic compromis
de a exista odată cu forța de frecare din tramvaie
zgomotul dintre două bucăți de fier care se luptă
să fie împreună & se îmbrățișează circular la infinit
o fereastră deschisă în fiecare loc din care am plecat
înseamnă că mirosul de cartofi prăjiți încă ajunge acolo
să încălzească faianța din bucătăriile goale
caracatița aplaudă
cu toate tentaculele în aer
ca la un meci de box
unde mănușile se transformă în inimi de fâș
lovitura stârnește un ropot de aplauze
cameră pictată roșu
de la farurile unui camion
