UN OM // [ȘI DACĂ NU ÎL LAȘI SĂ MOARĂ TE OMOARĂ]

Poezie scrisă de Erna Matzepa, apreciată de Ana Săndulescu, la Atelierul  Mornin’ Poets , pe 27 martie 2022, la tema poemului în proză. Poemul a întrunit și votul cursanților pentru cel mai apreciat poem al ediției.

iluziile se adună și se sparg în ropote de aplauze la urmă rămân vânătăile și mâinile blânde ale mamei tale acoperindu-le cu fard înainte să mergi la școală ești îmbrăcat ca de obicei

nimeni nu îți observă culorile închise astupate înăuntrul tău de vocea strigând împrejur strigând din toți pereții și din saliva înșirată pe bocanci să încetezi ce ai început fiindcă tot ceea ce faci este greșit

un ciclon de femei aleargă pe scări prăbușindu-se cu viteza caloriferelor intră în pereții comuni se izbesc de bătrânele surde mioape chircite sub țevile de canalizare explodează de la prea mult carbid îngrămădit cu pumnul înghițit

dă în medicină dă în poezie dă în imaginea cu străbunica ta singura femeie fericită care se ruga la dumnezeu să moară tu încă nu ai curajul să te sinucizi îți spui totul este în regulă îți găsești ceva de făcut scrii te insomniezi te trezești știind că doare ca naiba alegi încă o dată să trăiești

îți îndeși bisturiul în abdomenul cadavrului prost formolizat și uscat îndepărtezi straturile peretelui abdominal evidențiezi ligamentul falciform atingi cu pensa anatomică ficatul înflorit de mucegai

mirosul înțepător te excită în sanctuarul cu lumină împrăștiată de clinchetul instrumentelor metalice te apleci deasupra mesei de disecție îți privești propria persoană în fața mumificată

la rândul tău
în viitor