Povestire scrisă de Andrei Gogu, aleasă prin votul colegilor la întâlnirea cu Eli Bădică la Creative Writing Sundays, pe 13 martie 2022, la tema „un text care să pornească de la o știre”.
În timp ce Alla se strecoară pe lângă carcasa unei Lada, se gândește că statul nu a făcut prea multe pentru ea când a terminat Științe Politice. Piața muncii a ocolit-o la fel cum ocolește ea acum Piața Libertății din Kharkiv. Oricine trece prin centru devine îngrășământ pentru pământul afânat de rachete. În mintea Allei, care duce niște sacoșe goale, oamenii sunt adunați de ruși în piață și împărțiți în două mulțimi: cei care nu știu diferența dintre neoliberalism progresist și populism reacționar îi cară pe ceilalți în crematorii; cei care știu, se lasă cărați. Când va veni acel moment, Alla se va preface că nu știe, la fel cum cei care se uită acum prin ferestrele baricadate nu știu că e femeie. Unii ar putea spune că a exagerat când s-a ras în cap, când și-a frecat cenușă pe față și cacao pe dinți înainte să iasă din apartament. Unii oameni, își zice Alla, nu sunt femei.
Șase blocuri până acasă. Inima e un sonar pentru fiecare bubuitură din depărtare. Pe cer sunt nori. Nu e o zi bună pentru avioane, dar orice zi este bună pentru rachete. Deși nu-și poate formula exact gândul în cuvinte în timp ce ocolește dărâmăturile, Alla crede că oamenii ar fi mai buni dacă ar deveni ca rachetele. Ele nu fac discriminare, dizolvă sânul unei mame cu aceeași încărcătură termică cu care topesc betonul unde a vomitat un bețiv. Mai sunt două blocuri. Fereastra lui tanti Bohdana anticara îi sare-n ochi. A burdușit-o cu cărți. Alla citește în grabă titlul Împlinire prin post și zâmbește. Acum patru ani, mama o asculta vorbind despre post-democrație occidentală. Lovea coca de blat și îi culegea fiecare vorbă. Era mândră că fiica ei știa lucruri pe care ea nu le înțelegea. Îi punea dinainte plăcinta de vișine, pufnea în râs și spunea: de azi înainte nu mai ținem post, ținem post-democrație. Pentru două minute, Alla uita bătăile din copilărie.
La parter, vecinul Oleh o lasă să intre în scară.
— Le-ai dus?
— Da. Le mai trebuie cartofi pentru bucătărie și niște sticle pentru Molotovuri.
O dată pe oră, Oleh își face cruce și o sărută pe Sfânta, pușca de asalt AK-47, cu care și doarme. În timp ce urcă scările, Alla își spune că Oleh este unul dintre cei norocoși. El a primit armă. Ea nu, cum nu primise mare lucru nici după ce mama ei murise. Pensia de urmaș a venit de trei ori și apoi gata. Ucraina nu are bani pentru orfani, nu are nici măcar suficiente arme pentru orfani. Dar e OK. Nu-i ținea pică statului și nu simțea că-i datorează ceva. Nu pentru el făcea ea sex. De fapt, Alla nu făcea sex deloc sau, mai bine spus, nu chiar sex. Nici colega ei de apartament, Darina, care îi deschide acum ușa, nu făcea chiar sex. Fetele făceau ceea ce orice alte fete în situația lor ar fi făcut ca să nu moară de foame. Ce-i drept, Alla absolvise un curs de coafeză, pentru ca apoi să vadă că oamenii se tund singuri. Darina, absolventă de teatru, a încercat ca vânzătoare în trei locuri, iar atingerile patronilor îi electrocutau vertebrele și îi repezeau mâna către cel mai apropiat obiect ascuțit. Trei cicatrici pe corpul tatălui înseamnă că Darina nu l-a lăsat de cel puțin trei ori s-o atingă. Trei șervețele umede pe fața Allei înseamnă că e din nou femeie.
Darina a ales singura slujbă prin care se putea asigura că niciun bărbat nu avea s-o mai atingă vreodată, iar prietena ei din școală, Alla, a urmat-o. Sistemul era simplu și curat. Banii intrau la dată fixă și fetele lucrau doar patru ore pe zi. Au văzut totul exact ca ceea ce era de fapt: o afacere. Și au investit. Au transformat un dormitor în studio cu pat, fotoliu și două funii care atârnau din tavan. Faptul că vorbeau engleza cursiv era totul. Dominau piața. Aveau zeci de regulars. Războiul a crescut încasările. O fată masturbându-se într-o țară invadată costă în plus. Nu conta că erau brunete, că nu se potriveau imaginii stereotipe a păpușii slave. Aveau peste cincisprezece peruci din păr natural și puteau fi oricine.
Și rușii voiau ca Alla să fie într-un fel și ea o știa. Notificările Tinder din oră-n oră i-o reconfirmau. Când a văzut conturile soldaților invadatori, a realizat că violurile îndurate de străbunica ei în Al Doilea Război sunt acum altfel: înainte ca agresorul să te pătrundă, poți vedea cum distanța dintre tine și el se micșorează, timp în care te uiți la cele nouă fotografii – în unele ține în brațe un cățeluș abandonat și în altele pușca de asalt AK-12. Îi afli vârsta și porecla cu care colegii lui de tanc o să-l strige când îl vor întreba cât de tare ți-a dat-o. Când în sfârșit a ajuns lângă tine, poți chiar să dai play melodiei sale preferate de pe Spotify pentru a nu-l mai auzi cum geme în minutele în care se împinge în tine.
Rușii voiau ca intrările în orașe să se deschidă și ucrainenii să-i primească. Rușii voiau ca picioarele Allei să se deschidă și să-i primească. Alla deschidea aplicația, îi suna cu video, îmbrăcată într-un body negru, speriată. Îi privea de parcă erau singurii care o puteau proteja de tot acest război și îi ruga să o ia cu ei în patria-mamă. Stabileau o întâlnire, apoi Alla trimitea ora și adresa voluntarilor.
Trei ruși capturați într-o săptămână, gândește Alla în timp ce Darina o șterge și abia își stăpânește entuziasmul.
— Ești bine, pui?
— Da, scumpo. Au șters și Mc-ul de pe fața pământului. Mâine tre’ să trec pe la tanti Bohdana să văd dacă e…
— Avem bani, pui! Au fost niște drăguți. Au insistat să nu mă dezbrac și doar m-au întrebat cum e afară. Donau toți și scriau „Slava Ukraini!”. Avem bănuți să luăm mâncare pentru copii!
Alla și Darina știu că nu se mai masturbează pentru ele. Nici pentru stat. Nici pentru americani. Ci pentru băiețelul olog de la parter, care obișnuia să le dea flori și care a fost ucis de un fragment de rachetă TOS-1, pentru Yeva, adolescenta care le făcea cumpărăturile și care nu s-a mai întors din vizita la părinți în satul de la graniță, pentru nea Georgiy, care intuia cu ce se ocupau ele în apartamentul ăla și tot le zicea sărut-mâna. Nea Georgiy a fost găsit cu gâtul tăiat, într-o baltă de vopsea. Acoperea marcajele tactice ale rușilor de pe stâlpi.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/armata-rosie-2-0-unor-femei-din-ucraina-le-au-aparut-pe-tinder-profilurile-unor-militari-rusi-aflati-in-zona-1850011
