Poem scris de Anca-Ioana Câdă, la Atelierul Mornin’ Poets #75 cu Mugur Grosu, din 17 septembrie 2023, la tema parodiilor. Textul sursă a fost All the men I never married, de Kim Moore. Textul Ancăi a fost votat și cel mai popular printre cursanți.
Că sunt un tip singur la vârsta a doua.
Că îmi place să frecventez localurile unde ştiu că vin femei singure.
Că am văzut-o de la distanţă.
Că era cu o prietenă.
Că eu şi prietenul meu ne-am apropiat.
Că le-am propus
să le facem cinste cu băutură.
Că au acceptat.
Că mai apoi mi-a spus că prietena e de fapt sora ei.
Că eu şi prietenul meu ne-am intersectat privirile cu complicitate.
Că le-am spus: Perfect, locuim în apropiere şi amândoi
avem fantezii sexuale cu surori.
Că au făcut ochii cât cepele şi ne-au privit cu dispreţ.
Că am început să le jignesc, la urma urmei erau două pitice
cu curul mare la care ne-am uitat în lipsă de altceva mai bun.
Că şi-au lăsat băuturile la bar şi s-au îndepărtat.
Că de fiecare dată când le-am zărit în seara aceea am strigat după ele surorile hobbiţi.
Că în adolescenţă eram costeliv şi bolnăvicios şi aveam acnee.
Că mama m-a pus la pământ cu fiecare ocazie.
Că mi-a spus în repetate rânduri că nu sunt bun de nimic,
la fel ca taică-miu pe care nu l-am cunoscut niciodată.
Că aş fi vrut să am un tată care să mă înveţe să schimb o anvelopă şi câte ceva despre sex.
Că în clasa a 9-a mi s-a pus pata pe o colegă.
Că mi-a zis că n-ar ieşi niciodată cu un slăbănog bubos.
Că acum sunt un tip musculos şi în cea mai bună formă dintotdeauna.
Că s-ar putea spune despre mine că am un puternic simţ estetic.
Că îmi place să frecventez localurile unde ştiu că vin femei singure.
Că le văd de la distanţă.
Că femeile nu sunt oameni.
Că femeile trebuie cumpărate.
Că mă apropii.
Că le văd de la distanţă.
Că văd prin ele.
Că femeile nu sunt oameni.
