Povestire scrisă de Petru Albu, apreciată de Bogdan Munteanu la concursul trimestrial de povestiri – „O lume cât se poate de vie, reconstituită în două pagini de o voce liniștitoare. La final, mi-am dat seama că vocea aia mi-a șoptit, de fapt, despre dispariție și moarte. Cu blândețe. Rar se-ntâmplă asta.” Orășelul se încropise pe scheletul unei colonii…