Povestire scrisă de Floriana Genes, remarcată de Péter Demény la concursul trimestrial de povestiri – „Poetică, interesantă, melancolică”. Zsolt luă o piatră și o aruncă razant peste suprafața apei. — Mai ții minte când ai căzut în lac? întrebă el, stăpânindu-și un oftat. — De parcă ar fi posibil să uit, îi răspunse companionul…