Povestire scrisă de Doru Miron, premiată de Simona Antonescu la concursul trimestrial de povestiri – „Textul se evidențiază prin originalitatea stilului. Are o amprentă aparte, ușor de recunoscut, dată de asocieri neașteptate, foarte creative (timp sărat ca sărutul, un drum lung cît o remușcare catolică, vocile noastre răsunau ca un cor de îngeri rebeli în acustica rupestră…