Povestire scrisă de Cristina Cozmovici, apreciată de Bogdan Munteanu la concursul trimestrial de povestiri – „Povestirea dă rapid o senzație de familiaritate. Personajele și raporturile ierarhice dintre ele sunt conturate din doar câteva replici și detalii. Ton jucăuș, naturalețe, simț foarte bun al dialogului. Talent de povestitor și o excelentă stăpânire a limbii.” — Macar măcinatu…