Povestire scrisă de Cristi Nedelcu, apreciată de Maria Manolescu la concursul trimestrial de povestiri – „Mi-a plăcut vocea caldă, nostalgică și imaginea de la care-a pornit povestirea.” Clădirea se scorojise şi se dărăpănase, dar îşi mai păstra şi acum aerul impunător de odinioară. Nu avea creneluri, dar zidurile erau înalte și groase așa cum vedeam la…