Poem scris de Simona Sigartău, la Atelierul Mornin’ Poets #64 cu Ioan Mateiciuc, din 11 decembrie 2022, la tema periferiei și a poeziei orașelor mici.
ne etichetează iremediabil
Sunt în top 5
Am urcat toate treptele cu capul plecat
Pe fruntea mea scria unde e HR (harghita)
Am luat singurul 10 cu steluță din acel an
Și l-am oprit pe Goldiș pe hol pentru a-l întreba ce am făcut.
Am tăcut toată facultatea și în puținele clipe de urlet am ales bogza sau schiop.
Am învățat cat am putut, dar niciodată să ies in față.
În fond, nu sunt decât un om din ungurime, cu puține lecturi și multă mirare.
Sunt femeia cuminte care se căsătorește din datorie cu un pic de iubire și mândrie
Când spun Cluj spun că sunt un nimeni
Stau pe margine și mușc din fiecare cronică nescrisă
Din fiecare colocviu ratat din panică
Ceilalți înaintează și eu îmi repet că voi porni motoarele în curând.
După job. După masă. După stabilitate. După sex. După ce citesc texte mediocre.
După ce te forțez să îmi spui că ești mândru de mine.
