Poem scris de Maria Ciurea, la Atelierul Mornin’ Poets #92, cu Raluca Boantă, din 9 iunie 2024, la tema orașului.
mi-am dorit mereu o pătură
plină de scame
cumpăr doar din magazine second-hand
și îmi imaginez că lucrurile au fost ale mele
într-o altă viață
pentru un sentiment de
familiaritate și
de siguranță
nu am știut vreodată cum
să mă comport cu oamenii
deși îmi doresc cu atâta ardoare
să fiu pe lângă ei
să-mi hrănesc mintea
cu mințile lor
în camera mea e prea cald și
nu am mai șters praful de
mi-e și rușine să recunosc
în colțuri e mucegai
n-am aerisit nici azi
dar afară sunt oameni
asta poate fi bine uneori
când te fac să simți
căldură și speranță
și viață dar
nu și atunci când
te descarcă și nu ai unde
să te odihnești
în casă mă simt inconfortabil
iar afară gândesc iar și iar
fiecare cuvânt și interacțiune
am nevoie de un undeva și
de un cineva care să mă oblige
să simt
pace
să cred în
pace
să vorbesc despre
pace
și să fie adevărat
