Poezii scrise de Maria Cârstian, apreciate de Radu Vancu la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 7 iunie 2020, la tema „ceva ce te enervează teribil”.
Sirenele fluieră
The real thing, in a special way
Vorbește, vorbește peste mine
Electrozii pocnesc, luciul lacului
Nicolas Jaar & Sasha Spielberg
Aerul din gura ta peste aerul din gura mea –
Vorbește peste mine, consoanele mele taie
Tot ce e dulce, vocalele tale absorb
Levănțică & zimți –
Vorbește peste mine
Mă tapetezi pe dinăuntru cu plastic
Toate lucrurile moi închise etanș.
/Animalul de câmpie tremură,
rostogolit în același loc
mușchiul e moale
muzica electronică răsună din pădurea de molizi/
Când limbajul e pa
Cum descrii senzația de înec?
intruziune
oamenii care-ți vorbesc când stai pe băncuță
despre iisus te violează.
le spui: nu mă interesează,
stați prea aprope de fața mea.
ei intră și mai adânc în tine
cu fluturași promoționali.
i-ai spus că ai prieten
la spovedania de 15 ani
și preotul te-a întrebat:
și te freci cu el?
și cum te freci cu el?
și ai simțit un copac cum crește din tine
din mâl și din scârbă.
Copacul-scârbă îl vei numi și crengile lui
îi vor plesni pe toți peste coapse.
când arhanghelul va veni la tine și se va gudura de picioarele tale
ca o pisică în călduri, să te simți vinovată. tu refuzi cunoașterea și gloria și mila.
O pastă excitată și sfântă.
Copacul-scârbă îl vei numi și crengile lui
vor sfârteca, sfârteca, sfârteca.
