Poezie scrisă de Claudiu Țăruș, apreciată de Cătălina Stanislav, la Atelierul Mornin’ Poets , pe 5 iunie 2022, la tema poemelor narative care să poată fi citite ca un short story.
sunt gol pușcă
și nu simt nimic, poate îmi e teamă dar nu înțeleg.
iubirea se vrea devorată din suflet dar tu îmi tot îndeși voluptatea plăcerii superficiale în cel mai obositor blowjob.
bărbații sunt incapabili să aștepte pentru un foreplay
ejaculează prematur ca un scaun diareic
apoi energia se împrăștie mai rapid ca sperma ce se prelinge pe spatele meu.
acum sunt lipicios și trist.
Picături de romantisme se consumă fricos, porționat,
îndrăgosteala este timidă și aleargă ca împiedicata să își rupă zvâcul în orgasme dezgustătoare înecate cu vină și remușcare
anemic, târât prin orgolii atent aruncate și nesperat de înțepătoare
te delimitezi și preferi absolutul obscur ca metodă de protecție împotriva extraordinarului spectacol ce va fi fost pus în scenă sub privirile uimite ale lor,
Nu, homofobi,
ci oameni fricoși să accepte că simțim iubirea în același mod, pentru aceeași oameni.
dar ne sărutăm pe străduțe întunecate, liniștite, fără zarvă sau mândrie
cu rușinea ieșind prin nas și tahicardii, transpirații, nervi sau lacrimi
Curajul și mândria este înlocuită cu lașitate și frică.
Noi ne suntem ură și fobie,
rezistăm și ne afundăm cu fiecare sărut în abis
toate „te iubesc-urile” rostite îmi sunt ștreang și îmi secționează vintrele
mantra noastră e „straight acting”
Iar beat-ul ăsta nenorocit nu este dat de inima ta așa cum speram să fie acum ceva luni,
sunt cuiele bătute în sicriu.
dar suntem mândri că ne este teamă și nu visăm la dragoste,
îi judecăm pe ceilalți pentru că își asumă
și sunt fericiți,
în mizerabila noastră iubire, nu vom consuma vreodată realitatea
ci agonizanții pereți ai locului în care am făcut sex.
