Povestire scrisă de Laura Stanciu, aleasă de George Cornilă la Creative Writing Sundays, pe 10 noiembrie 2024, la tema „Exoticul”.
Blocul în care ai locuit în Tel-Aviv are o placă pe care este gravat în ebraică și în engleză: „Autorul Amos Oz a trăit și a creat în această casă (1939-2018)”. La prima ta adresă din Ierusalim, la kibuțul Hulda sau la Arad, nu e niciun semn, iar asta mi-a îngreunat documentarea.
Mama e încântată să cunoască o studentă din România, mi-a spus Daniel, după ce l-am rugat să-mi înlesnească întâlnirea. Avea să mă tulbure soția ta spunându-mi că vorbind cu el a fost ca și cum aș fi vorbit cu tine.
În lift, până la etajul al 12-lea, am respirat clavicular. M-am gândit la cum mergeai la chimioterapie. Ai avut vreo presimțire înainte de acel 28 decembrie? La știri s-a anunțat că ai murit de un cancer galopant.
Mi-a deschis o asiatică vioaie, între două vârste. A murmurat ceva în ebraică, dar a comunicat mai mult din priviri. Nu ai cunoscut-o. A angajat-o Nily după ce a rămas singură și a botezat-o Miriam. Ce nume complicat o fi avut! O strigă cântat Miriamuuuș, iar ea apare imediat, ascultă, dispare până când e strigată din nou. Rega (1), rega și-i mai spune câte ceva.
Arătam cam ca drapelul Israelului. Aveam o rochie albă cu dungi albastre, bună de stors, pentru că, în iulie, orașul este ca o saună umedă. De la gară până la adresă, m-am întrebat cum te-ai acomodat după uscăciunea de lângă Marea Moartă. Cu aer condiționat, mi-am răspuns când am intrat în apartamentul 45.
Cele peste zece mii de cărți sunt tot acolo. Când am văzut volumele de deasupra ușii, mi-am vârât capul între umeri. Au rămas toate – în dormitor, pe noptiere, în birou, în fosta ta cameră, pe holuri, în bucătărie și în sufragerie. Chiar au mai apărut. Unele despre tine, altele, traduceri noi. Ți-am lăsat și eu una în limba română, după ce am văzut că nu o aveai. I-am dăruit și Faniei o carte, când am fost în Zihron Yaakov. O să zici că nu e întâmplător că tocmai acel orășel agricol a fost înființat de câțiva evrei români înainte de 1900.
De cum am intrat, Nily a întins nevăzute brațe spre mine, înainte de a se ridica să mă întâmpine. Nu m-a pregătit nimeni pentru iubirea cu care m-a primit. M-am așezat vizavi de masa rotundă, dar scaunul era prea înalt, așa că mi-am găsit loc pe covor, apoi tot mai aproape de ea, până i-am ajuns la picioare.
A stat mare parte din timp pe canapeaua din dreapta, în care ai apărut și tu în ziare. A păstrat tapițeria albastră, iar fotoliul de alături era liber, deși cred că te-am văzut balansându-te ușor în el, cu motanul în poală.
Pianul era acordat. Nily n-a renunțat la serile ei culturale. Vin în vizită artiști, conversează și cinează. Florile din dreptul peretelui de sticlă au crescut și s-au întins de la un capăt la altul. Acvariul e bine întreținut, dar cutiile cu amintiri din dulapul de sub el merită sortate. Cred că unul dintre nepoții tăi, poate Nadav, ar avea răbdare să îndosarieze fotografiile. Cel puțin pe cele de la desemnarea premiilor sau cele cu Șimon Peres. Am aflat că fostul președinte al statului locuia în același cartier.
Nily purta niște bijuterii de aur. I-am fotografiat mâinile. M-am gândit că s-ar putea să nu o mai văd și n-aș vrea să uit vinișoarele, pielea strânsă și forma unghiilor. Și-a dat cu un parfum puternic, care o prindea. Era vopsită proaspăt, negru intens. La fiecare întâlnire și-a pus un pic de fond de ten, ruj, și-a luat pe umeri câte un șal colorat.
Să stai liniștit. E sănătoasă. La 84 de ani, e mai energică decât zece la un loc. N-a luat o pauză cât am fost acolo și tot de mine îi era să nu obosesc. Iese prin cartier în fiecare seară și-și face pașii. O sună copiii – de fapt doar Fania și Daniel, trec pe la ea prietenii.
Am mâncat foarte bine. La prima vizită, niște pui condimentat – îmi plouă în gură când mi-l amintesc – cu garnitură de orez și fasole verde. Cumpărase și dulciuri pentru mine, dar de zahăr nu m-am atins. Mi-am tăiat un măr, o pară bine coaptă, am băut câteva cafele. La cină a făcut Miriam o omletă și o salată cum îți plăceau ție. Am tresărit când am auzit vociferând din stradă oamenii strânși la miting. Actualii miniștri tot în zona aceea locuiesc.
N-aș mai fi plecat. Nily chiar mi-a zis să rămân, dar mi-a fost jenă. Aș fi dormit în biroul tău, însă mi-ar fi venit să scotocesc prin cutia cu discursurile tale tipărite. Chiar dacă m-am dus de mai multe ori la ea, aș mai avea nevoie de un semestru de povești. Te iubește, Amos. Ești subiectul ei preferat.
Lucrurile au luat-o razna după moartea ta. Mai știi când spuneai că vrei să fii o carte? Ei bine, ai fost mai multe, chiar și una absurdă, în care Galia a zis că ai abuzat-o verbal. Nici acum nu vorbește cu nimeni din familie. Nily s-a îmbolnăvit când a auzit ce lucruri a născocit.
O evreică mi-a spus odată că oricât de aprig s-ar contrazice sau s-ar certa rudele între ele, la sfârșitul zilei se împacă negreșit. Pentru ai tăi, acea zi n-a venit încă, dar îți mai scriu oricum până atunci.
1 rega – ebr. secundă, aici are sensul de așteaptă
