Sincer?
Poate că băusem prea multe capace de coniac. Sau poate mă luase dorul de ducă. Sau doar mă plictisisem și așteptam prilejul pentru o nouă bulversare.
În orice caz, m-am strecurat în sacul lui în noaptea în care a trecut pe la mine.
N-aș vrea să vă stric imaginea, dar moșul e senil. N-am avut nicio palpitație că mă descoperă până la Polul Nord, de unde vă scriu acum.
Mi-am făcut frumos un iglu, pescuiesc la copcă, patinez, fac oameni de zăpadă – am făcut un grup întreg: mă duc, vorbesc cu ei, le dau antrenamente, dar cred că sunt introvertiți, nu prea mă bagă-n seamă.
Mă cam enerva că totul e alb, așa că am inventat un sistem prin care îmi extrag pigmentul din blană. Apoi e simplu: niște grăsime, amestec bine și desenez. Deocamdată sunt la partea de body painting – pictez urși polari, foci, pinguini, mă așteaptă aliniați la coadă în fața igluului în fiecare dimineață.
Așa că mai stau.
Sper ca scrisoarea mea să vă găsească muci, după datina străbună de revel.
Pe patine cu buline,
Motanov
