SCHIMBĂRI

Povestire scrisă de Romulus Boldea, aleasă de Ana Maria Sandu la Creative Writing Sundays, pe 13 iunie 2021, la tema „textul vostru să vorbească despre un personaj si relatia lui cu mama.”

(Atenție, conținut 18+)

 

1.

— Mie-mi vine să vomit când o văd pe asta, zice mama și scoate cumpărăturile din plasă.

Pune pe masă o pungă cu mere verzi, un pateu, două caserole cu ficăței de pui și un ciorchine de banane coapte.

Sunt în clasa a șaptea, trec a opta și aștept momentul potrivit s-o tulesc afară. Mama vorbește de Sandra, o fată de la noi din oraș care în urmă cu doi ani a făcut un film porno cu doi băieți de-a opta. Ea era a șasea.

Probabil că iar a văzut-o la piață. N-am chef s-o ascult așa că îi zic:

— Vezi că iau și eu doi lei de la tine din portofel.

Apuc o bancnotă de zece lei și dau să ies.

— Să nu vii iar noaptea, strigă ea.

Dar deja cobor scările câte două trepte.

Îmi ia vreo douăzeci minute să ies din oraș dacă merg pe jos fără să mă grăbesc. Doar că acum îi dau bice. Mă duc să-l iau pe Cocă de acasă. Ăsta locuiește în cel mai apropiat sat.

Pe fâșia de asfalt care leagă satul de oraș sunt gropi, petice de balegă și pete de ulei. E un drum circulat mai ales de basculante și tiruri. Dacă n-ai grijă, poți s-o mierlești. Mașinile trec în viteză.

Pe margine sunt trei cruci ruginite. Oameni călcați de mașină. Câțiva metri mai încolo un hoit de câine se descompune în boscheții prăfuiți. Îmi bag nasul în tricou și măresc pasul.

Traversez și, în scurt timp, ajung în fața porții lui Cocă. Strig:

— Hai, bă, mergem azi?

Cocă iese din casă ținând în mână un măr mușcat. E deja încălțat cu tenișii lui second-hand. 

Suntem colegi de bancă. Amândoi scriem foarte urât. N-avem nicio șansă să copiem unul de la altul, chiar dacă ne-am înțelege scrisul. Suntem amândoi la același nivel. Amândoi la fel de praf.

— E ultima dată când vin să te iau, îi zic.

— Da’ cine te-a pus să vii? zice el.

Cocă e mai înalt ca mine, cu toate astea și el e ales printre ultimii la fotbal. Are picioarele ca niște stixuri, o față ascuțită și ochii de culoarea nucilor uscate.

Mergem amândoi în oraș să ne întâlnim cu prietenul nostru Laurențiu. Laurențiu  își dă frecvent cu briciul pe față ca să-i crească barba. E plin de bani, dar nu-i ăsta cel mai mare defect al lui.

Când ajungem în hala pieței părăsite, Cocă mă apucă de braț și-mi zice:

— Cu cine se linge ăla acolo?

Laurențiu stă sprijinit de-o tarabă ruginită și se ține-n brațe cu-o tipă scundă, tunsă bob. Își iau limba-n gură. 

Noi suntem în spatele lor. Ne apropiem.

— Hai salut, ne zice Laurențiu.

Se desprinde cu greu de tipă. Abia acum îi văd fața. Simt cum îmi fuge pământul de sub picioare.

E Sandra. Tipa cu filmul porno. Tipa de care îi e scârbă mamei.

— Răzvan, zic, și-i întind mâna.

Mâna mea atinge o clipă mâna ei micuță, delicată, fragilă. E o mână care a atins cel puțin două puli până acum.

Am gura uscată. Ăștia vor să mergem la râu.

Ca să ajungem la râu trebuie să ajungem la gară, iar ca să ajungem la gară trebuie să trecem prin parcul din fața catedralei.

De la balconul apartamentului meu se vede perfect parcul. Mi-e frică. Mama e cu capul pe fereastră, o văd sprijintă de pervaz. Chiar și de la distanța asta îmi dau seama că se încruntă. 

Fac un târg cu Dumnezeu: dacă nu mă vede, promit că o să fiu cuminte și-o să-mi zic rugăciunea în fiecare seară. 

Dar n-am încredere în Dumnezeu, așa că mă bag în spatele lui Cocă.

— Ce faci, mă, vrei să mă fuți în cur? îmi zice Cocă.

N-apuc să-i răspund. O văd cu coada ochiului pe mama cum dispare de la balcon.

 

A doua zi mă duc iar la Cocă. De data asta pierdem timpul prin curte. Reparăm o bicicletă.

— Tu-ți dai seama că ăsta a supt pula la juma’ de oraș, zice Cocă.

— Cine?

— Prostu ăla, cum cine? 

Vorbește de Laurențiu.

— De ce? îl întreb.

— Știu de la frate-miu că aia a supt-o la toată echipa de fotbal. 

— Păi și crezi că nu se spală pe dinți? îl întreb pe Cocă, în timp ce caut o cârpă să mă șterg de ulei.

— Gustul de pulă nu se duce, zice Cocă.

— De unde știi, ai încercat?

Cocă mi-aruncă un prosop murdar în față. N-am chef să ripostez. Îmi vine să plâng de ciudă. Asta trebuia să fie cea mai mișto vară. La anul voi fi a opta, vine capacitatea. Am chef să ies pe afară și să mă distrez. Însă acum trebuie să am grijă să nu mă vadă maică-mea cu Sandra. 

N-ar înțelege dacă i-aș zice că n-am nicio treabă cu ea. Simplul fapt că mă afișez cu o asemenea fată ar face-o să mă ia la palme. Nu vreau să fiu pus în situația de-a da și eu înapoi. Mama e cu două capete mai scundă ca mine, n-ar avea nicio șansă.

Deocamdată sunt calm.

Laurențiu nu iese azi pe afară, s-a dus cu taică-su la țară. În sfârșit, o să am și eu câteva zile liniștite. Nu mai trebuie să mă ascund de diferiți spioni ai mamei care ar putea să-i zică că am vreo treaba cu ea. Chiar n-am!

 

2.

Sunt cu Cocă la monumentul din parcul primăriei. Vedem o tipă apropiindu-se de noi. E scundă, poartă o fustă neagră, tricou alb și are față de chinezoaică.

Nu pot să cred, e Sandra.

Panică. Panică. Panică.

— Salut, zice Cocă.

— Bunăăă, zice Sandra.

Mă uit ca prostul la ea. Înghit în sec.

Sandra ne zice că dacă n-avem ce face putem să mergem toți trei la râu.

Cocă își scoate telefonul din buzunar și zice:

— O să vină și Ruben. M-a mâncat în cur să-i zic ca suntem pe afară.

Sa-mi bag pula! Ziua asta nu putea să fie mai proastă. Deci nu cred că există om care să mintă mai mult ca Ruben ăsta.

Trebuie să trecem iar prin dreptul blocului meu. Însă de data asta mă simt mai relaxat. Ai mei sunt la țară.

Asta mă face să mai zic o glumă, două. Sandra râde cu gura până la urechi. Are o gură mică cu niște dinți ușor strâmbi. Ea urmează să intre la liceu, pe când noi abia trecem în clasa a opta. Vorbim despre capacitate și alte căcaturi. Nimeni nu menționează faptul că în urmă cu doi ani Sandra s-a futut cu doi de-a opta și s-a filmat. 

Îmi aduc aminte că părinții noștri au fost puși în situația de-a ne vorbi despre sex deși subiectul ăsta nu era pe lista lor de discuții.

Când a apărut filmul, eu l-am văzut la văru-miu acasă. Toți părinții îi condamnau pe copiii actori, însă toți tații noștri aveau acasă DVD-ul cu filmul. 

Filmul nu avea sonor, iar calitatea imaginii era foarte slabă. Dar asta nu era important. Tot ce conta era că vedeam pe cineva de-o vârstă apropiată și din orașul nostru făcând sex.

Tipa asta e fix lângă noi acum, iar mie îmi curg pe sub țeastă imaginile pixelate pe care le știu atât de bine. 

Nu mă gândesc mai departe, pentru că a ajuns și prostul de Ruben. Ăsta ne zice despre cum taică-su în tinerețe a fost pilot de avion.

— O dată a rămas fără benzină și-a trebuit să aterizeze forțat în ocean. A mâncat un pinguin până au venit să-l salveze cu elicopterul. Și, ce să vedeți, i s-a făcut pilotului rău și-a trebuit să piloteze tata elicopteru,l deși nu pusese niciodată mâna pe unul până atunci.

— Mănânci căcat, îi zice Cocă lui Ruben.

— Nu frate, să mor eu, hai cu mine acasă să-l întrebi pe tata dacă vrei. Vii? Hai! zice Ruben.

Asta zice prostul ăsta de fiecare dată. Mă scoate din minți. Nici nu știu de ce stă atât de mult în curul nostru. Se dă super șmecher că poate să-și bage limba-n nas dacă vrea. În rest e inutil.

În fine, e mișto la râu, mai ales acum, că e vara. 

Ne așezăm la o masă de camping în pădure.

Ce bine că mama-i la țară. Țigările pe care le fumez când nu-i mama acasă intră cel mai bine.

Sandra scoate din rucsacul ei în forma de Tweety un pachet de țigări pe care mi-l întinde.

— Vrei? zice ea.

Nu știu de ce mă emoționez. Poate pentru că stă pe bancă lângă mine. Poate pentru că ni se ating picioarele. Cert e că prin cap îmi vin imaginile cu ea cum o sugea cu poftă, dezbrăcată aproape complet, numai în șoseste.

Îmi cam tremură vocea când îi spun:

— Da, dă-mi și mie una.

Ea zice:

— Vezi că-s cam tari, sunt Lucky Strike.

Iau țigara din pachet, o aprind și trag.

La al doilea fum mă înec și tușesc.

Sandra îmi dă palme pe spate, iar pentru o clipă mi se pare că degetele ei îmi ating ceafa.

— Ești bine, mă? întreabă Cocă.

— Tata fumează un pachet din ăsta în juma de ora, zice Ruben.

Mă pregătesc să-l bag în morții mă-sii pe Ruben cu tac-su cu tot. Chiar aș face asta, dar simt mâna Sandrei cum coboară sub masă și se plimbă pe genunchiul meu. Am impresia ca degetele ei sunt gândăcei. Mă freacă și mă strânge prin pantaloni. Fumez fără să realizez ce mi se întâmplă.

De-o parte și de alta sunt lanurile de porumb care se leagănă în lumina soarelui. 

Acum suntem toți patru pe drumul de întoarcere în oraș. Cocă și Ruben merg înainte, eu și Sandra suntem în spate. Ea mă apucă din când în când de șliț. Mă strânge, mă masează. Nu știu cum să reacționez.

— Și la ce profil ai intrat? o întreb.

— La socio-umane, dar am aplicat la filo, am fost sub linie.

— Nașpa, îi zic.

Ea mă mângâie în continuare. Îmi fac curaj și-i pun mâna pe cur. O am atât de sculată încât mi-e greu să merg, iar Cocă și Ruben sunt din ce în ce mai departe.

Mă opresc și-o privesc în ochi.

Sandra se ridică pe vârfuri, mă trage sprea ea și-mi umple toată gura cu limba ei.

După ce ne desprindem unul de celălalt grăbim pasul, iar în cele din urmă ajungem la Ruben și Cocă.

— Haideți la mine dacă vreți, ne zice Cocă, ai mei sunt plecați la București.

— Eu nu pot să vin, zice Ruben, trebuie să-i duc lui tata niște mâncare la spital.

— Păi ce-a pățit? întreabă Sandra.

— A dat mașina peste el, zice Ruben.

 

3.

Suntem la Cocă și bem limonadă cu multă gheață și zahăr. Ne uităm la mașinile care trec din când în când pe stradă.

— Mă duc să iau niște bere, aveți și voi niște bani? zice el.

— Păi mai e ceva deschis pe aici? zic eu.

— Mă duc cu bicicleta până-n oraș.

Scot bancnota de zece lei din buzunarul de la spate. Sandra își verifică ghiozdanul și îi întinde lui Cocă trei bancnote de cinci lei.

— O să iau și niște țigări, dacă vă e prea cald puteți să vă duceți în casă.

Deși e atât de cald afară, după ce Cocă iese pe poartă încep să tremur.

Merg cu Sandra într-unul din cele trei dormitoare. Avem amândoi corpurile încinse. Ne punem în pat și ne uităm unul la celălalt. În scurt timp limbile noastre se întâlnesc. Limba ei care, după spusele lui Cocă, a cunoscut atât de multe puli, se plimbă din nou prin gura mea. 

Simt cum calitatea sângelui mi se schimbă.

Mâna îmi alunecă sub fusta ei neagră, de catifea. Are picioarele ușor transpirate și epilate. Când le ating simt în chiloți picături de căldură. Corpul meu are parte de niște substanțe pe care nu le-a întâlnit niciodată până acum. Pielea ei miroase dulce-înțepător. Îmi bagă și ea mâna în pantaloni. E prima mână străină care mi-o atinge, aș putea să mor acum și-aș simți că n-am trăit degeaba. 

Nu știu de ce, mă gândesc la mama. 

În lumina filtrată de draperiile albastre, Sandra seamănă foarte mult cu imaginea pixelată din filmul porno. Însă expresia feței i se schimbă brusc. Își dă ochii peste cap și-mi spune:

— O.K., o facem, dar nu te lauzi.

Înghit în sec. Ce să facem? aș vrea s-o întreb. Dar sensul cuvintelor mi-e neclar. Tot ce pot să fac e să dau aprobator din cap.

Ea se pune în genunchi. Se uită cu grijă, mi-o mângâie, își apropie buzele și mi-o sărută. E genul de sărut pe obraz. După care își deschide gura și se apropie cu vârful limbii și mă umple de salivă. În urechi aud un clipocit nefamiliar.

Sandra își mișcă capul înainte și înapoi, iar din când în când își deschide pleoapele și mă privește în ochi. Fără să-mi dau seama ce fac o apuc de umeri și-o ridic spre mine. O sărut. Simt un gust ușor sărat. Gustul transpirației. Gustul pulii mele. Apoi îi ridic fusta și-mi duc mâna între picioarele ei. E prima pereche de chiloți de fată pe care o ating. Aproape că nu-mi vine să-mi mai retrag mâna, e un teritoriu nou. Sandra nu-și dă chiloții jos, doar își îndepărtează puțin materialul când se poziționează în mine. Suntem ca două piese de puzzle rătăcite în seturi diferite. Două bucăți de puzzle din carne. 

Simt că în corp nu mai am sânge, ci plăcere, dar undeva în spatele minții o aud pe mama cum zice: 

— Mie-mi vine să vomit când o văd pe asta.