Dragă Ana,
Miaduc aminte ce frumoasă ierai în ziua când team cunoscut. Nu mă gândeam atunci că ași putea avea norocul să fim înpreună, că ai putea să te îndrăgostești de un muncitor ca mine. Și parcă nici narătam așa bine atuncea. Î-ți sunt profund recunoscător pentru cele 6 luni care mi-leai oferit.
Să nu crezi că e vorba că teai schimbat tu. Î-ți stă bine cu păru tuns modern și fără macheaj. Păcat de haine, totuși, tricourile alea lungi și negre parcă nuți pun în evidență aturile. Oricum, tu ști mai bine.
Mult suces,
Andrei
Când Ana a citit biletul de adio, s-a întrebat dacă nu cumva era o problemă și să vezi în oameni mai mult decât e.
***
Salut! Începem antrenamentul de imaginație. Intrați pe http://www.postsecret.com/, alegeți un secret și scrieți o povestire pornind de la el.
Al meu a fost ăsta:
E duminica seara, ma uit la serialul meu preferat cu vampiri bucurandu-ma de un sfarsit demn de saptamana grozava pe care am avut-o.. Dintr-o data, imaginea dispare, din televizor se aude un sunet strident de sirena si, dupa cateva secunde de intuneric si liniste, o voce grava anunta ca in apropierea orasului au fost zariti mai multi zombie agresivi care se indreapta fix spre cartierul meu… Hait, pana aici mi-a fost! Ma indrept repede spre bucatarie sa vad ce rezerva am pentru situatii de urgenta de genul asta – o bere fara alcool, afine si o conserva de mango.. Mda, nu stau prea bine si nu pot sa comand nici pizza, daca ma trezesc la usa cu vreun zombie care imi aduce un quatrro formagi extra large si o portie de moarte vie, nu mersi, mai bine trec la dieta. Ma mai uit nitel prin apartament si fac un inventar: cateva lumari, o bricheta, hai ca nu e chiar rau.. Ma documentez pe internet cu privire la distrugerea de zombie, imi downloadez si cateva filme de pe torrent pentru orice eventualitate.. Pana ajung la mine vreau invat macar doua metode sa le vin de hac… Asa a trecut toata noaptea…
Luni dimineata citesc in presa ca mesajul a fost o gluma a unor hackeri. Incerc sa ma linistesc in drum spre serviciu dar, pentru a fi sigura, inspectez precauta trecatorii in drum spre birou. Ma conving, in cele din urma, ca a fost o alarma falsa. In orice caz, am inceput sa imi fac provizii consistente de conserve si voi continua sa cercetez metodele cele mai bune de a omora zombie. Pana la urmatorul atac o sa fiu experta!
Ritm
Când eram studentă cântam la tobe. Lumea credea că urmăream să agăț băieții mai ușor, și nu credeau când le spuneam că pur și simplu îmi place să cânt. Apoi m-am luat cu altele, tot am zis că o să mai exersez, dar n-am mai facut-o.
Când am văzut anunțul cu Seară de percuție, mi-am zis că trebuie să mă duc. Urcând scările mă gândeam cum urma să-i dau gata pe toți. Când am deschis ușa, s-au oprit brusc din râs. Stăteau în cerc și toți ochii s-au îndreptat spre mine.
– Am văzut în 7 seri că e seară de percuție…
– Aaa… ok…
– Am adus și bețele. Scria că intrarea e liberă.
– Nici nu știam că încă mai e anunțul în 7 seri!
Mai că-mi venea să plec. Dar n-am făcut asta. M-am așezat și eu pe o ladă și-am privit în jur. Apoi a început totul.
Ochii ni s-au întâlnit. Asta am văzut prima dată, niște ochi ce se uitau într-ai mei în timp ce fiecare își lua câte un instrument. Ideea era să creăm cu toții un singur ritm, bătând la tobe, zdrăngănind clopoței și dovleci uscați. Mai erau și alte fete, mult mai frumoase decât ea. Dar ea avea ceva ce te făcea să o privești la nesfârșit. În plus, se uita insistent la mâinile mele. Unghiile-mi erau tăiate scurt, la fel și ale ei. A zâmbit.
Se mișca pe ritm, precum oceanul. Venea și pleca, venea și pleca… Precum valurile spumoase. Se unduia în față și în spate, pe ritm, cu pleoapele lăsate, ca-ntr-o transă. Aveam impresia că toți o doreau. Chiar și fetele. A deschis ochii, ca și când s-ar fi întors din vis. Și-a întins mâna ca să ia țigara pe care i-o dădea tipul de alături. Când buzele ei au atins-o, l-a privit în ochi. Un sărut virtual. Buzele lui fuseseră adineaori în același loc. Aerul era plin de iarbă. Ritmul era perfect. Ea era perfectă. Lovea cu palmele în cutia pe care stătea, era una cu ritmul. De fapt, ea era ritmul.
Apoi am primit o tamburină. Pentru câteva momente uitasem ce se vedea dinafară. În tabla lucioasă mi-am văzut chipul ce avea urme de 50 de ani. Ce căutam eu acolo?!