Pe 10 ianuarie se lansează în România filmul Saving Mr Banks, de la Disney, ocazie cu care mi s-a cerut să scot la control amintirile din copilările legate de filmele lui Walt Disney. Așa că să-nmoi madlena-n ceai și să vedem ce iese, #încăutareapoveștii.
O senzație. Una de așteptare mirată, de anticipare luată pe sus de imaginație. Așa se uită copiii la filme, așa privesc copiii în general, n-ar strica să mi se mai întâmple din când în când. Ca atunci când te urci în lanțuri, roata se învârte și de-abia aștepți să zbori (ceea ce încă mai fac, ha!).
Din Alice în Țara Minunilor mi-aduc aminte cum deschidea ușița și ieșea din cameră în altă lume, cum cădea rotindu-se prin aer într-un fel de puț, cum se făcea mică de tot. Mi-era frică de motanul Cheshire, doar un zâmbet pe o cracă, de omidoi și de cercurile lui de fum, și nu înțelegeam iepurele isterizat de ora târzie.
Frumoasa și Bestia mi-a mai plăcut, pentru că obiectele erau vii. Îmi amintesc de sfeștnicul subțire și de dulapa grasă, probabil de-atunci îmi doresc o dulapă la fel.
Din Marry Poppins îmi amintesc cum dansau pe acoperișuri, din Mica Sirenă corul faunei marine, ca să zic așa.
Dintre filmele mai noi mi-a plăcut mult Wall-E. Am și desenat-o pe Eve cu culori pentru geam și lipită a rămas.
Recunosc că am trișat și am văzut Saving Mr Banks, merită fie și numai pentru jocul actorilor (Emma Thompson, Tom Hanks). Dar și povestea te emoționează și te face să vrei să-ți umpli plămânii cu imaginația aia liberă și sinceră a copilăriei.
De fapt, afișul spune tot.
Simina
