ȘAPTE PAȘI PE ACOPERIȘUL LUMII – INTERVIU

Interviu realizat de Simina Diaconu.

După ce a fost plecat în Mongolia cu dacioții, Motanov pleacă pe Kilimanjaro cu o echipă de alpiniști din Cluj. Ei au un proiect foarte ambițios – „Șapte pași pe acoperișul lumii”, care presupune atingerea celor mai înalte vârfuri de pe șapte continente. Au cucerit deja Elbrus în Europa, Aconcagua în America de Sud, Denali în America de Nord, urmează pe 30 octombrie plecarea pe Kilimanjaro în Africa, iar în anii următori Carstensz Pyramid în Australia, Vinson în Antartica și Everest în Asia.

Componența echipei se schimbă de la o etapă la alta, noi am vorbit cu Vasile Cipcigan, coordonatorul proiectului. Alături de el, în expediția pe Kilimanjaro vor participa Ovidiu Rațiu, Cosmin Ignat, Iuliu-Ciprian Pătrașcu și Adrian Octavian Andone.

Mult succes, băieți, o să ne gândim la voi și vă susținem!

 

1. De ce nu facem toți alpinism și de ce sunteți voi nebuni și faceți?

Nu cred că este vorba de nebunie, pur și simplu am făcut la un moment dat o alegere. Unii aleg să fie alergători, alții piloți de curse, alții sar cu parașuta, noi facem alpinism.

2. Ce faceţi când nu sunteţi pe munte? 

Lucruri obișnuite – unii sunt ingineri, alții brokeri, alții părinți de succes, eu personal sunt salvator montan. Când nu sunt pe munte mă odihnesc și gust din viața colorată a Clujului.

3. Câți ani trebuie să te antrenezi înainte să pleci pe Kilimanjaro?

Nu cred că este vorba de ani, putem vorbi de un program riguros de pregătire, un antrenament ce ar trebui sa constituie o parte din programul zilnic al oricărei persoane ce dorește să se dedice ascensiunilor montane.

4. Pentru noi, muritorii de rând, cu ce se compară cucerirea unui vârf, care e sentimentul când ajungeți la capăt?

Pentru noi, muritorii de rând, satisfacția unei reușite este precum un pahar rece de apă într-o zi călduroasă de vară, după un drum lung lung în căutarea unei fântâni.

5. Cum faceți să vă depăşiţi limitele pe munte şi să treceţi peste durere şi condiţiile extreme?

Condițiile extreme fac parte din sportul pe care-l practicăm. Nu putem vorbi de durere, putem vorbi de neplăceri, dar ai o țintă și te ia valul, uiți de toate și faci abstracție de lucrurile neplăcute. Câteodată anumite condiții reprezintă sarea și piperul proiectelor noastre.

6. În expediția voastră vreți să promovați România și în special Clujul. Dar credeți că românii își vizitează țara cât ar trebui, știu ce e frumos aici? Care sunt locurile din România care vă plac cel mai mult?

Cred că românii își vizitează țara, din păcate ar trebui să învețe să deschidă și ochii, ar trebui să învețe să asculte și să simtă natura. Locurile preferate sunt Cheile Turzii, Fântânele și Cheile Taznei.

7. Cât costă expediția voastră pe Kilimanjaro?

Mulți bani și mult timp pierdut pentru a face rost de acești bani.

8. Sunt receptivi sponsorii la propunerea voastră, cum faceți să strângeți banii pentru călătorie?

Sponsorii sunt foarte drăguți până când aduci vorba de partea financiară. În acel moment, „bugetul este depășit”, „anul acesta a fost criză”. Pentru aceasta etapa a inițiativei noastre ne-a fost cel mai greu să facem rost de finanțare. Nu toți potențialii sponsori sunt așa. Am găsit oameni care susțin proiectul nostru necondiționat, care cred în noi, pot să spun că ei sunt parte integrantă a proiectului.

9. Trebuie să ai un anumit temperament ca să fii alpinist – să fii atent, să ai autocontrol, să estimezi bine posibilități/resurse?

În primul rând să ai răbdare cu tine, să înveți să te cunoști, să ai capacitatea de-a învăța și experimenta lucruri noi, să ai curajul să pui întrebări și să asculți răspunsurile. Autocontrolul, estimarea posibilităților/resurselor sunt lucruri ce vin odată cu experiența.

10. Ce urmează după Seven Summits?

Un chef mare și după aceea mai vedem, eu aș vrea Groenlanda, dar…

11. Cum l-ați convinge pe Motanov să se facă alpinist?

Păi acum îl luăm cu noi, dacă-i place trecem și la pregătirea specifică.

He he. Îi puteți încuraja pe băieți pe pagina lor de Facebook.