Povestire scrisă de Irina Lupu, menționată de Ovidiu Verdeș la concursul trimestrial de povestiri, „de reținut pentru concizie și neutralitatea înșelătoare a povestirii.”
Merg alături prin nisipul ud, din când în când apa le acoperă tălpile. Amândoi își țin mâinile la spate, au aceeași înălțime. Brusc, fiul sare în fața tatălui și îl privește în ochi.
— Tati, zi-mi, azi e sâmbătă?
Tatăl râde.
— Haide, te rog, spune-mi, ce zi este? E sâmbătă?
Tatăl îi prinde mâinile în ale lui, el sare pe fiecare silabă pe care o rostește.
— Te rog, dacă nu îmi spui, eu nu mai merg.
— Da, tati, e sâmbătă azi, ai uitat deja?
— Da, am uitat, spune și își lasă capul în jos.
— Haide, nu te supăra că ai uitat din nou. Uite, îți amintesc eu, și așa trebuie să te gândești și tu când nu-ți mai amintești ceva, trebuie să începi de unde îți amintești. Luni am fost la cumpărături, mai știi? Marți am pregătit tortul pentru ziua ta, miercuri au venit tanti Meri și doamna Sanda pe la noi și ți-au adus cărți de colorat. Mai departe, ce am făcut?
— Joi am fost la pis-ș-cină, spune fiul pronunțând cu greu cuvântul, și mi-ai arătat să nu-mi fie frică de apă.
— Piscină, spune tatăl clar. Bravo, așa, vezi că îți amintești, și vineri?
— Vineri am mers cu trenul! strigă el.
— Da, așa e. Și dacă vineri a fost ieri, azi înseamnă că este sâmbătă.
— Uite un cățeluș, spune fiul și aleargă spre câine. Se împiedică și cade în nisip. Tatăl aleargă spre el, respiră greu, ținându-și mâna pe inimă. Îl prinde de braț, încearcă să-l ridice.
— Nu o să plâng, tati, uite, nu plâng.
Câinele se apropie dând din coadă, îl miroase și pleacă.
— Foarte bine, gata, haide.
Înainte să-l ridice, tatăl se uită la cocoașa din ce în ce mai mare, la mâinile și picioarele fragile, la pielea albă. E un pui ieșit din găoace. Un pui cu mustață și păr pe piept, cu început de chelie, șepcuță în culorile curcubeului și ochelari cu dioptrii mai mari decât a purtat el vreodată. Își trece mâna prin barba albă, iar fiul îl prinde de celălalt braț. Merge lipăind nisipul de pe care tocmai se retrage apa.
— Tati, ai luat cărțile în bagaj? Mâine vreau să le colorez. Mâine e sâmbătă, nu?
— Cum să fie sâmbătă, dacă azi e sâmbătă?
— Te-am păcălit.
Tatăl râde.
