Concursul trimestrial de povestiri ediția 33 a fost jurizat de scriitorul George Cornilă. Îi mulțumim mult și le mulțumim de asemenea celor care ne-au trimis povestiri, succes data viitoare și felicitări celor care au scris textele selectate! Vor apărea pe site în curând.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 decembrie 2024, aveți tot timpul să scrieți o super povestire.
Avem trei premianți care câștigă trei locuri la următoarea serie Creative Writing Sundays.
Povestirile au fost trimise la jurizare anonime, deci numele autorilor sunt adăugate de noi în argumentele de mai jos, scrise de George Cornilă:
POVESTIRI PREMIATE:
Aterizare forțată – Luminița Colopelnic
Un text necesar în vremurile pe care le trăim din februarie 2022 încoace, o scurtă întrezărire a cotidianului unor vieți spulberate de suflul războiului. Încă o dovadă că suferința scoate la iveală ce-i mai rău și ce-i mai bun din oameni.
Vulpile – Ruxandra Manea
M-am tot plâns de dezvrăjirea literaturii și de mutarea acesteia într-un loc al micilor drame cotidiene, banalizate și astfel lipsite de miză. Poate cel mai mare neajuns al unui text este să rămână o înșiruire de cuvinte pe foaia de hârtie sau pe ecranul care astfel nu sunt decât bariere între cititor și scriitor. Deși povestirea de față nu-și lămurește toate tainele, reușește, dincolo de subiect, să construiască răbdătoare, prin detalii, acumulări, observații, o atmosferă, un spațiu și o stare în care cititorul este atras.
Vineri – Ana Erde
Deși textul nu primește puncte pentru originalitate, temele alese rămân importante și capătă o și mai mare relevanță în goana de zi cu zi, tot mai accelerată. Invizibilitatea individului într-un sistem dezumanizant, fragilitatea rareori conștientizată a existenței, înstrăinarea de cei dragi. Dacă e sau nu o poveste cu fantome e mai puțin important, căci adeseori ne simțim ca niște carcase golite, încercând să-și găsească locul și să-și înțeleagă condiția, sau ca niște biete stafii care au uitat să trăiască.
POVESTIRI REMARCATE:
Dual – Mihaela Nicolae
În postdouămiism, ne confruntăm cu o mare lipsă de texte care nu sunt plasate în realitatea imediată. Sfatul de a scrie despre ce-ți este familiar pare să fi devenit lege. Nu neg importanța sau valoarea temelor intimiste, doar atrag atenția asupra unui dezechilibru. Deși e o poveste pe care am mai citit-o în diferite forme de-a lungul anilor, la o serie de autori, cea de față are o pronunțată valență alegorică. Interșanjabilitatea indivizilor, permeabilitatea spațiului care ne separă și ne unește, dualitatea fiecăruia dintre noi, scindarea eului până la crearea a două ființe diferite.
