Concursul trimestrial de povestiri, ediția 24, a fost jurizat de scriitorul Adrian Schiop (cea mai recentă carte a sa – Să ne fie la toți la fel de rău). Îi mulțumim mult și le mulțumim de asemenea celor care ne-au trimis povestiri, succes data viitoare și felicitări celor care au scris textele selectate! Vor apărea pe site în curând.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 decembrie, aveți tot timpul să scrieți o super povestire.
Avem 2 premianți, care câștigă un loc la Creative Writing Sundays, seria care va începe în 26 septembrie 2021.
Povestirile au fost trimise la jurizare anonime, deci numele autorilor sunt adăugate de noi în textul de mai jos, scris de Adi Schiop.
„1. O seară la Marius – de Romulus Boldea
Stil dezinvolt, personaje bine făcute, plus o temă provocatoare – solidaritatea bărbaților înșelați/părăsiți. Întinsă cât trebuie, fără precizări redundante, fără burți. Dinamica interacțiunilor din grupul de bărbați constituit ad-hoc e credibilă psihologic și e livrată auster, cu economie maximă de mijloace. Final bun, cu o concluzie morală ambiguă, în răspăr cu intenția textului (care până atunci pare să dea dreptate perspectivei masculine).
2. Ușa – de Răzvan Macovei
Voce de interlop mărunt foarte bine făcută, „la milimetru”, fără nicio stridență. Temă touchy, cu relevanță contemporană (un tip care ia cu japca o femeie care a decis să renunțe la prostituție). Densitate semantică remarcabilă, textul spune foarte multe într-un spațiu textual de dimensiuni foarte mici. Morala despre masculinitatea toxică dată subtil, pe dedesubt, prin vocea necreditabilă a naratorului.
Mențiuni:
Prime impresii – de Crina Voinaghi
Povestit bine – face suspans, are „construcție” narativă (pe răsturnare de situație, prin care personajul masculin aparent fermecător e resemantizat retroactiv). Bine construit atât personajul naratoarei, cât și al abuzatorului din tren. Bine prinsă și dinamica/tipologia găștii de la party. Finalul un pic strident, prea sarcastic, n-avea nevoie de îngroșări.
Revedere – de Dana Voicu
Îndeplinește condiția primară a literaturii, aceea de a emoționa: două surori certate, ambele la azil, cărora rudele le aranjează o întâlnire. Fără patetisme proaste, efecte ostentative, pe scurt, un text bine ținut în frâu. Din păcate, prea multe explicitări – povestirea ar fi avut mult de câștigat lăsată fără atâta context, fără finalul care dezvăluie (prea mult) situația.”
