Concursul trimestrial de povestiri, ediția 21, a fost jurizat de scriitoarea Simona Antonescu (o carte recentă a ei e Ultima cruciadă). Îi mulțumim mult și le mulțumim de asemenea celor care ne-au trimis povestiri (peste 30), succes data viitoare și felicitări celor care au scris textele selectate! Vor apărea pe site în curând.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 martie, aveți tot timpul să scrieți o super povestire.
Avem 3 premianți, care câștigă un loc la Creative Writing Sundays, seria care va începe în februarie 2021.
Povestirile au fost trimise la jurizare anonime, deci numele autorilor sunt adăugate de noi în textul de mai jos, scris de Simona Antonescu.
„Povestiri premiate
Rasa Mosi Nasa, de Doru Miron – locul I
Textul se evidențiază prin originalitatea stilului. Are o amprentă aparte, ușor de recunoscut, dată de asocieri neașteptate, foarte creative (timp sărat ca sărutul, un drum lung cît o remușcare catolică, vocile noastre răsunau ca un cor de îngeri rebeli în acustica rupestră sau lumina obscură ne juca o festă hristică). Sunt presărate adesea în text astfel mici imagini care au darul de a crea stări.
Mi-a plăcut și autoanaliza, mi s-a părut serioasă (ascunde în spate exercițiu iar asta se vede) și sinceră.
Mi se rupe, de Florentina Ionescu – locul II
Am făcut această alegere pentru construcția textului, cu fraze care stau singure în picioare, au ritm și o muzicalitate care reiese din stil. Pentru cele două personaje vii, care se mișcă natural într-o lume fără cusur, fără fisuri. Gesturile lor sunt atent observate și apoi redate în fraze care devin mici bijuterii, cu numai câteva cuvinte este stârnită surprinderea în cititor. Pentru atmosfera foarte bine prinsă a clădirii fostei facultăți. Pentru elementul de surpriză de la final, foarte corect dozat.
O boală incurabilă, de Ema Cojocaru – locul III
Am remarcat plasarea în timp într-un mod original, fără să fie numite explicit date, ani, ci numai prin detalii sugestive, corect documentate. Denotă spirit de observație și tratarea cu seriozitate a subiectului. Frazele curg bine, fără poticneli, ceea ce arată un bun simț al limbii.
O caracterizare interesantă și reușită a bunicii, pe care fetița nu se putea baza, bătrâna pare să fie ușor absentă iar copilul nu se simte iubit și protejat. Nu există o relație caldă între bunică și nepoată, înțelegem asta repede, dar indirect, fără ca autorul să o arate explicit.
Mențiuni
Psihopatul de la doi, de Cristina Centea – mențiunea I
Textul se evidențiază printr-o caracterizare reușită a personajului, de cele mai multe ori indirectă. De la un moment la altul, de la o informație la alta, “baba de la trei” devine familiară cititorului. Am apreciat spiritul de observație privind stările unui om aflat în condiții de izolare dublate de iminența unui pericol, o bătrână obișnuită să trăiască singură care se vede dintr-odată pusă într-o situație necunoscută.
Tensiunea este bine dozată, crește natural, iar finalul este bun, nu creează așteptări pe care mai apoi să le lase neîmplinite. Sentimentul cu care ieșim din povestire este plăcut.
Cealaltă umbră, de Savu Popa – mențiunea II
Am ales textul pentru originalitatea ideii și pentru efortul de a intra în pielea unui personaj care experimentează un lucru neobișnuit. Mi-au plăcut și câteva figuri de stil foarte sugestive pentru felul în care se simțea Radu: „carnea îi fusese bandajată strâns cu o astfel de piele-bandaj, care la atingere îi părea ca o hârtie creponată” sau: „cele două umbre care se vedeau clar, ca două goluri în atmosfera animată a vagonului.”
Cel care a rămas fără nume, de Georgiana Gabrian – mențiunea III
Textul este foarte curajos, am apreciat abordarea interesantă a subiectului, un amestec de voci care compun în final personajul principal și povestea lui. Doza de mister îl face atractiv, iar empatia cu entitatea fără nume este un bun început. Se poate sonda mai adânc, pornind de aici, dar important este că autorul a avut curiozitatea de a-și cerceta acele lumi interioare. ”
