Concursul trimestrial de povestiri cu numărul 8 a fost jurizat de scriitoarea Lavinia Bălulescu (vă invităm s-o citiți). Îi mulțumim mult și le mulțumim de asemenea celor care ne-au trimis povestiri, succes data viitoare și felicitări celor care au scris texte premiate sau alese pentru publicare! Vor apărea pe site în următoarele zile.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 decembrie, pregătiți operele!
Cum am primit până în 30 de texte, premianții sunt doar 2, primii 2 din lista de mai jos, premiul fiind un loc la Creative Writing Sundays, la seria 16.
Textele au fost trimise la jurizare anonime, deci numele autorilor sunt adăugate de noi în textul de mai jos, scris de Lavinia:
„Am avut de citit 24 de texte și le-am lecturat de două ori, la un interval de vreo două săptămâni. Prima dată mai repede, a doua oară mai lent, după ce le-am lăsat să se așeze. Am zis să merg pe sentiment, pentru că-s o cititoare faimoasă la mine-n bloc. Ce e mișto e că după a doua citire preferințele mele au rămas la fel.
Câini (Simona Marcu) – am ales-o pentru că dialogurile sunt bune, pentru că e cinematografică (da, chiar dacă poartă numele unui film românesc deja celebru), pentru că mi-am imaginat-o ca pe un scurtmetraj și pentru că mi-a plăcut mult o anumită imagine cu niște cercuri olimpice, o să vedeți voi care.
Noah (Cezara Popescu) – pentru că e cursivă, sună bine, are sentiment și, din nou, e cinematografică, fără să-și propună asta; pentru că pare să nu spună mare lucru, o scurtă întâlnire între doi necunoscuți, dar nu se termină clișeistic, ci e ca-n viață. Am simțit că în spate e ceva mai mult despre singurătate, despre bolile sufletești ale omului modern, despre ce mult am vrea să găsim oameni care să ne schimbe viața, dar nu se prea întâmplă. Și am rezonat cu toate astea.
De asemenea, la o diferență tare mică, am și niște mențiuni, care merg la:
Schimbarea (Crina Voinaghi) – un început foarte bun, puțin mister, plus un gust amar necesar, bine scrisă.
Catarama (Laura Pamfiloiu) – un dialog foarte natural, o combinație interesantă de comic și lovitură în moalele capului.
Sculptăm normal în anormal (Cristina Gagiu) – monolog mișto.
O baladă pentru Apollo (Andrei Panțu) – o situație interesantă, care ar merita dezvoltată.
Soare negru (Anca Goja) – pentru cinci secunde am avut impresia că am citit un prozator rus din secolul 19. Mi-a plăcut.
Au mai fost și alte proze ok, la unele m-a atras foarte mult titlul (am o mare problemă cu titlurile) sau prima propoziție, dar apoi m-au cam dezamăgit, fie prin inconsistență, fie prin sentimentul că ceva e fals la mijloc. În fine, au fost și vreo 3-4 care erau doar niște mici anecdote, niște trăiri, niște chestii-trestii.
Sunt sigură că am ratat pe cineva super-ok, dar care nu mi-a picat mie bine dintr-un motiv oarecare, drept urmare nu pot decât să vă rog pe toți ceilalți să nu vă întristați. Mă bucur tare mult că 24 de oameni și-a făcut timp să scrie 24 de povești. Având în vedere vremurile pe care le trăim, atât mai am de zis: ce bine!”
