Îi mulțumim lui Adi Schiop pentru jurizarea concursului trimestrial de povestiri cu deadline 1 iunie și vă recomandăm să-i citiți cărțile, de exemplu Soldații. Au participat la concurs 40 de povestiri, scriitorul invitat le-a citit anonime, a ales 3 premiante, plus altele care i-au plăcut. Primele 3 vor fi premiate cu un loc Fanatic la Creative Writing Sundays, toate cele menționate vor fi publicate pe site.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 septembrie, vă așteptăm!
„Neașteptat de multe texte scrise de femei – ceea ce e pe undeva explicabil, la ora actuală în România femeile sunt cele mai mari cumpărătoare de cărți.
Nu m-am spart în evaluări tehnice, ci am luat-o intuitiv, scoțînd în față texte unde am simțit talent.
Deci clasamentuul meu e:
- Sunt un om simplu – pentru narațiunea alertă, simțul fundalului social, coerența vocii (sictir, nevroză, dezabuzare), stilul dezinvolt, cinismul necăznit. Efect reușit de veridicitate în felul cum relatarea sare nevrotic de la una la alta – dar fără ca asta să atenteze la narațiune, din contră, adâncind-o, dându-i profunzime.
- Cronica unei despărțiri neanunțate – pentru naturalețea relatării, dialogurile credibile, desprinse din viață, pentru veridicitatea personajelor, pentru siguranța și concizia descrierilor.
- Patru dansuri – un text scurt, dar excelent ca literatură, de o grație totală. Citindu-l, îți vine să exclami: da, domle, e talent!
Astea sunt textele pe care le-am ales. Mi-au mai plăcut, de asemenea:
Tonomatul – pentru umorul absurd și construcția unui spațiu psihedelic interesant.
Străina din Aleppo – pentru că construiește atmosferă.
Roz de martie – pentru dezinvoltura relatării și pentru că face o incursiune mișto în psihologia feminină.
Primul cuvânt – pentru construcția unei lumi SF interesante, care pune în scenă o fabulă despre ce e arta.
Prima rochie din istorie – pentru că e un text asumat borgesian cu final mișto (la fel de borgesian).
Poveste de familie – pentru siguranța și precizia descrierilor, fluență narativă.
Povara – pentru intuiție psihologică și felul cum construiește suspansul pornind de la o situație de o banalitate totală.
Păstorel – pentru umorul hâtru cam obosit, dar care rulează totuși.
La ștrand – pentru ultima propoziție, foarte reușită ca final.
Iubire cât casa – pentru umorul de calitate, căldura relatării, construcția unui omuleț fără însușiri simpatic.
Carpetele – pentru construcția personajului titular, o fată bătrână.
Animalul – pentru suspans si felul cum insinuează fantasticul în cotidian.
Scuzați-mă daca m-am exprimat ca o cizmă, dar sunt groaznic de mahmur și la mahmureală cel mai afectat din creier e modulul lingvistic. Succes tuturor!”
