T. O. Bobe a fost scriitorul invitat să jurizeze consursul de povestiri cu deadline 1 martie. Iată impresiile lui, mai jos. (Îi mulțumim lui pentru răbdare și participanților pentru curaj!)
„Dintre cele 28 de texte înscrise în concurs am ales pentru premiere povestirile Poarta roșie (pentru finețea observației psihologice, pentru dramatismul reținut, pentru știința suspansului și pentru falsul happy end) și Amurgul Vampirilor (pentru firescul dialogului, pentru curajul de a scrie o povestire aproape exclusiv din dialog, pentru capacitatea de a surprinde în două-trei pagini relația de o viață a unui cuplu). De asemenea, publicabilă mi se pare și Amintire cu bunici (pentru capacitatea de a portretiza in absentia un personaj, nu doar în mod direct, ci mai ales printr-un anumit gest al acestuia).
Poate nu e întîmplător că toate aceste trei povestiri au în centrul lor personaje vîrstnice, fiindcă aproape o treime dintre cele 28 sînt cu sau despre bătrîni. Există însă și un număr semnificativ de texte cu și despre copii, iar în două texte apare cîte o inundație de la vecinii de bloc. O coincidență simpatică a fost că, imediat după un text în care faptele erau narate în sensul invers al timpului, titlul povestirii următoare era scris tot invers, cu literele aranjate ca în oglindă. (Am citit povestirile în ordinea alfabetică a titlurilor.) Relațiile de dragoste sau de familie ocupă un loc semnificativ în textele primite, dar n-am găsit în nici unul,de exemplu, relații de putere între personaje. De asemenea, majoritatea textelor sînt statice, personajele nu se mișcă prea mult, nu par să aibă un scop, nu-și doresc să obțină ceva. Un text e pur experimental, alte două sînt încercări lizibile de a scăpa din corsetul unei povestiri liniar-cronologice, iar încă vreo două sînt pur și simplu revolte, răbufniri ale autorului așternute în pagină.
Am făcut acest mic inventar pentru a contura, atît cît se poate din aceste povestiri, imaginarul și mijloacele de expresie ale autorilor, în speranța că le va fi de folos pentru o eventuală diversificare în viitor. De asemenea, aș spune că în mai multe texte se vede miezul unor povești care ar fi putut fi exploatat mult mai bine cu o oarecare experiență de scris. Celor mai mulți dintre cei care au participat la concurs le-aș spune să persevereze, fie urmînd niște cursuri de creative writing, fie citind cu creionul în mînă și analizînd, ca să descopere singuri cum se face.
Din păcate, nu pot să nu menționez și o experiență extrem de neplăcută, cu atît mai mult, cu cît în lumea românească se vorbește intens, de la o vreme, despre plagiat și despre cărțile de închisoare. Unul dintre textele primte, Halele Traian, reproduce cu fidelitate povestea dintr-un filmuleț care a fost viral pe internet, în urmă cu ceva vreme. Nu știu cine făcut asta, pentru că am primit povestirile nesemnate, dar pot să spun că această încercare de a-și fura căciula singur(ă) mi-a lăsat un gust extrem de amar, mai ales că nu înțeleg care ar putea fi miza furăciunii. Linkul către filmul în cauză este aici.”
