Poezie scrisă de Iulia Stoichiț, apreciată de Cristina Ispas la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 21 iunie 2020, la tema „risipa”.
ştiu că nu te-aş fi văzut
dacă treceam pe lângă tipografia
în acea seară
probabil nici
dacă eram înăuntru
nu aş fi surprins
momentul de dinainte de
a izbucni în râs (aparatul
de fotografiat nu surprinde
cum vreau eu oamenii)
sclipirea din ochi
nici frumuseţea feţei tale
serioase în timp ce citeşti
din telefon lipseşte dinamismul
corpului (aceeaşi senzaţie
am avut-o şi la atelier
corpul tău e făcut să se mişte)
Natalia Goncharova
Edward Hopper şi Georgia O’Keeffe
ar trebui să creeze un nou stil
(dar cred că deja există
în starry night)
iubiţii zburători ai lui Chagall
(zboară peste revoluţia bolşevică?)
în prezent sunt doar două corpuri
româneşti poetice care intră
doar tangenţial pe orbita celuilalt
rezidual toate lucrurile
sunt din capul nostru
şi asta nu e întotdeauna
cea mai fericită soluţie
rezidual I crashed my
car into the bridge,
I watched, I let it burn
rezidual un pseudo-crush
pentru care îmi lipsesc
cuvintele şi imaginarul
