Text comun creat prin rescrierea și reasamblarea versurilor participanților la atelierul Mornin’ Poets #80, din 3 decembrie 2023, susținut de Dmitri Miticov.
Relaxarea începe cînd decizi tu că începe:
atîtea moduri de a arăta afecțiune și nici unul inaccesibil
e ceva nespus de trist în felul în care nu îndrăznești să te miști
e o anumită apropiere a frigului, o prezență tăcută,
plimbarea declanșează memoria și strivește certitudinile.
Cîteodată nu știu dacă scăderea temperaturii vine de la vînt
sau de la umbra oamenilor care trec pe lîngă mine.
De aici vedem păduri de zadă. Vîrful muntelui e jumătatea drumului.
Aici nu mi-e frică să cad.
Locul unde zăpada se topește și se face cascadă.
Oboseala te face lichid.
Ce exercițiu formidabil de singurătate este să-nveți să nu te rănești.
Religia mea este evadarea.
Nu te vedea nimeni, puteai vedea tot, simți tot.
Unde încap toate aceste culori.
Zilele de vară au miros de pufarine arse în lapte.
Nu poți înota niciodată de două ori în același loc. Flux și transformare.
Corturile pustii îmi traversează memoria.
La capătul puterilor mele se așterne lacul.
Poteca a fost bătătorită încet și sigur, așteptările n-au fost înșelate.
