Poem scris de Raluca Urse, la Atelierul Mornin’ Poets #93, susținut de Cosmin Perța, pe 30 iunie 2024, la tema poemului scris pentru performance/scenă. Poemul a fost performat la Alambik, împreună cu Andrei Zbîrnea (prolog și epilog).
rapsodul nu știe să performeze
rapsodului i se impiedică limba în cuticulele fiecărui cuvânt
s-ar putea ca rapsodul să plângă
s-ar putea ca rapsodului să îi curgă sânge din nas, din gură, din ochi când va fi aproape de voi sau, mai rău, s-ar putea ca rapsodul să tacă, iar voi o să fiți nevoiti să-l aplaudaţi.
rapsodul e doar un motan bătrân căruia i s-a atrofiat torsul
nu lăsaţi rapsodul să vă păcălească
opriţi rapsodul sau
deșertaţi haznaua universului în rapsod
rapsodul nu știe să performeze
luaţi-i poemele rapsodului și ardeţi-le
ardeţi-le
rapsodului îi este totuna.
*
U B I C U I T A T E
D E R I Z O R I U
E L U C U B R A Ț I E
COUP DE FOUDRE
VORACITATE
A EDULCORA
și multe alte cuvinte pe măduva cărora m-am pietrificat
doar pentru a-mi justifica intrarea în lume.
doar pentru a compensa că n-am picioare lungi, spatele drept, ochii blânzi, farmecul levantin & dorinţa de a distruge cu care se uită pe deasupra ceștii de cafea orice femeie frumoasă.
dacă aș fi fost una, nu mi-ar fi plăcut cărţile, dacă aș fi fost una
mi- aș fi așteptat cuminte sensul,
aș fi mângâiat sternul tuturor bărbaţilor pe care i-am iubit,
nu aș fi pronunţat niciodată cuvinte complicate,
niciodată n-aș fi scris procese-verbale
de primire-predare a rostului cărnii pe care mi-a împrumutat-o tăticul meu.
(dacă
as fi fost o femeie frumoasă, aș fi fost, mai întâi, o fetiţă frumoasă, iar
el mi-ar fi impletit codiţele lungi și-am fi râs).
DE SU ET
I NEP ȚI E
A BO MI NA ȚI E
SA CRO SANCT
și multe alte cuvinte în care mi-am invelit limba doar pentru a ridiculiza femeile frumoase,
în timp ce mâinile bărbaţilor la care visam le traversau pulpele pe sub masă.
în timp ce în mine
se înţelegea tot mai clar că traversam lumea pe podul greșit.
femeilor frumoase,
femeilor cu picioare lungi,
femeilor cu spatele drept,
femeilor cu ochii blânzi,
femeilor cu farmec levantin & dorinţă de a distruge,
femeilor în trupul cărora am vrut să mă nasc,
plângeți-mă
împletiţi-mi părul,
lăsați-mă să mă încolăcesc la picioarele voastre și să scâncesc.
iertaţi-mă, iertați-mă
mi-am mutat toate gândurile în aceste poeme interstiţiale
care
ar fi trebuit să înțeleagă
ar fi trebuit să mângâie
ar fi trebuit să salveze
ar fi trebuit, cel puțin, să vorbească
dar n-au spus
nimic.
*
faceţi ce vreţi cu rapsodul
rapsodul știe că marile gesturi de bunătate sau de cruzime sunt făcute pentru a suprima sau a justifica o vină veche.
ardeţi poemele rapsodului
rapsodului îi este totuna
