RAPANE-N VAMĂ

Povestire scrisă de Lorena Trâmbițaș, aleasă de Simona Sora la Creative Writing Sundays, pe 17 iunie 2018, la tema „libertate”.

Îți împlânți picioarele în nisip. Scoți o mână din apă, îți lingi un deget. Cu degetul curat îți ștergi ochii. Îi deschizi. Nu te ustură. Înoți cinci metri contra valurilor care te împing spre stânga geamandurii. Ieși. Te înțeapă o scoică. Șchiopătezi până la terasă. Te clătești pe mâini. Intri în conferință cu clientul ăla important de care depinde bonusul tău pe luna asta. Ai tăi nu înțeleg. Ei ar fi trebuit să își ia concediu ca să fie la mare într-o zi de luni.

— În sfârșit, ai zis și tu să ieșim, spune el. Când m-ai luat că ai nu știu ce proiect de terminat, am crezut că nu ne mai vedem.

— Ți-am zis așa să înțelegi că, dacă vrei să stăm mai mult, trebuie să îți faci de lucru acolo unde mergem, să termin si eu de făcut prezentarea.

— Eu am zis că vrei să scapi de mine.

— Niciodată. Dar să știi că nu-s o companie prea plăcută. M-a pleoștit rău nebuna aia. Ai văzut și tu cum îmi aruncă ironii de față cu toată echipa. „Mai am timp să învăț să devin un bun lider”. Auzi tu.

— Hai, mă, te superi pentru o distrusă care n-are nimic în viață și se ia de o tipă mișto ca tine. Nu vrei tu mai bine să mergem la un sushi în Afi să-ți mai treacă? Ai mânca?

— Aș mânca rapane-n Vamă.

— Nu zice de două ori.

— Aș mânca rapane-n Vamă.

— Bine, spune el, schimbând brusc direcția mașinii.

— Tu ești nebun? Ce faci?

— Mergem să mâncăm Paco Rabane d-alea în Vamă.

— Da’ deja e unu și mâine muncim.

— Trecem să îți iei laptopul si costumul de baie și mâine lucrăm „d-acasă”.

Înainte de podul de la Cernavodă:

— Am un joculeț pentru tine. Te ține? spune ea.

— Ce joculeț?

— Tu îmi pui o întrebare. Apoi îți pun și eu una. Trebuie să răspunzi cât mai scurt și sincer. Ce vorbim, rămâne între noi. Chestia e că trebuie să începi cu „Ce mi-ai răspunde dacă te-aș întreba…”. Dacă nu întrebi așa, îți trece rândul. Și nu ai voie să întrebi ce te-am întrebat eu deja. Dacă vrei, poți să pui câteva întrebări clarificatoare scurte, gen de ce un anume răspuns.

— Bine, dar începe tu.

— Ce mi-ai răspunde dacă te-aș întreba cu câte femei te-ai culcat până acum?

4 ore, 3 shot-uri, 2 pahare de roze si o bere mai târziu:

— Ce mi-ai răspunde dacă te-aș întreba… stai că vine. A, da, care a fost cea mai nebunească chestie pe care ai făcut-o pentru un tip?

— S-a trezit fostu’ cu mine în avion, lângă el. Cel mai scump bilet ever. M-am hotarât să-l iau cu o săptămână înainte.

— De ce?

— Ne despărțiserăm pentru că el și-a îndeplinit visul de a pleca în Anglia. Am vrut să mai fur câteva zile.

— Recent?

— Relativ.

— Cât de relativ?

— Recent.

— De ce nu te-ai dus cu el?

— Hai, gata, e rândul meu. Ce mi-ai răspunde dacă te-aș întreba ce apreciezi cel mai mult la o femeie?

— Ochii. Restul îmbătrânește. Se fleoșcăie. Dacă are ochi frumoși, rămân așa.

— M-ai spart cu răspunsul ăsta. Hai, întreabă-mă, spune ea.

— Ai putea să faci sex cu cineva ș-atât? Gen fără o relație?

— Ai uitat „Ce mi-ai răspunde dacă te-aș întreba”. Nu prea ții la băutură. Ți s-a dus rândul. Aceeași întrebare.

— Mamă, ce trișoare ești. Ca să nu te mai pot întreba eu, nu?

— Ete, nu-ți răspund nici eu și mă duc s-agăț la Stuf.

— Du-te liniștit. Dacă mă plătești bine, mai stau pe-aici, ascult valurile, și vă las să mergeți în cameră împreună. Da’ să nu uniți paturile, poate agăț și eu, ce, numa’ tu?

— Bine, hai nu mai agățăm niciunul. Stăm și ascultăm valurile. Poate o să te și pup.

— Sau poate nu.

Hai să-l mai dăm și p-ăsta pe gât. Pentru fostul tău din Anglia!