Poem scris de Ana Bănică, la Atelierul Mornin’ Poets #92, cu Raluca Boantă, din 9 iunie 2024, la tema orașului.
distanța dintre corpuri nu încălzește aerul
și nici nu temperează degradarea
mi-au rămas doar praful și stickerele de pe frigider,
ce ușurare că nu mă mai interesează așa des cum îmi stă părul…
și ce mai e și confortul până la urmă?
ia țigări de la mine
în ce interval dezactivez obișnuința?
întârzii cam mult
te aștept
uneori obosesc, alteori, știu când să iau pauză
îmi transpiră palmele
te aștept
nu pot anticipa niciodată cât durează
te aștept
și căldura crește
și microplasticul din mine dansează.
dar acum nu mai e vorba despre tine
nu e vorba nici despre mine,
o oră acum și toată ziua de mâine
e despre miracolul vieții
e despre sora mea
despre secțiunea de haine pentru copii din h&m
despre priviri rătăcite, roz și albastre,
despre microuniversuri care scâncesc și dorm continuu,
ea nu voia să îl păstreze, auzi tu,
mai mare păcat
o oră acum
și toată ziua de mâine
e tot despre alegeri
și obișnuințe
și plecări
e despre stickerele de pe frigider pe care doar eu decid dacă le păstrez
sau nu.
