Poveste de Maria
A fost odată demult de tot întuneric şi o forţă divină a spus „Să fie lumină!”
Un fir gingaş şi sprinten de lumină a traversat întunericul şi crescând şi crescând, mai mare şi mai intens, tot mai intens, s-a luminat tot neantul cel pustiu şi gol. A răsărit mare şi frumos! Dar fiind singur s-a întristat şi s-a întunecat.
Apoi, văzând că lumina sa pălea din ce în ce mai tare, Divinitatea a luat o scânteie şi din firul de lumină o mică rază, a făcut o steluţă galbenă după asemănarea firului de lumină. Aceasta era sprintă ca firul de lumină şi a început să rotească prin întreg văzduhul, antrenând şi raza de lumină să fie din nou intensă şi zglobie. Dar chiar şi aşa şi-au dorit să mai fie cineva cu ei şi iar s-au întristat şi s-au înserat.
Din tristeţea lor adâncă şi din iubirea lor imensă pentru ca să mai fie cineva să se bucure de ce aveau împreună au picurat o lacrimă Albastră, ca iarba cerului cea deasă, şi au aprins o scânteie Roşie ca focul cel nemistuitor. Scânteia Roşie a devenit centrul universului lor, iar Albastrul a devenit hotarul lor.
Roşu a spus către Albastru,
„–Tu vei fi hotarul lumii noastre!” iar el a răspuns
„–Tu vei fi miezul nostru!”
Şi prin puterea lor şi bunăvoinţa Domnului mii de culori au umplut cerul, toate luminoase şi strălucitoare.
Dar undeva în adâncuri întunericul mocnea, îngrămădit, de furie.
„–Cum se poate ca nişte scântei ridicole să mă facă pe mine de ruşine?
Lasă că vă arăt eu puterea mea şi vă voi umbri. Vă voi strica distracţia!”
Zicând acestea şi-a luat cu el cele mai urâte şi mai umbroase culori pentru ca să poată lupta cu lumina. El speră că într-o zi el va fi din nou stăpân peste neant.
Oare va reuşi? Va reuşi întunericul să domnească din nou?
Sau oare lumina va stăpâni lumea?
Feedback Motanov
– e o poveste pentru copii?
– chiar și așa, nu prea se întâmplă lucruri. ai tatonat terenul și ai fugit :) experimentează cu povești cu personaje și mai multe fapte, coboară din feerie!
– în general, recitește și elimină repetițiile. de câte ori avem lumină aici? „Apoi, văzând că lumina sa pălea din ce în ce mai tare, Divinitatea a luat o scânteie şi din firul de lumină o mică rază, a făcut o steluţă galbenă după asemănarea firului de lumină. Aceasta era sprintă ca firul de lumină şi a început să rotească prin întreg văzduhul, antrenând şi raza de lumină să fie din nou intensă şi zglobie.” (și nu știu ce înseamnă „era sprintă”)
– „s-au întristat şi s-au înserat” aici e frumos
