„O ciocolată a mâncat un om”, titra cu litere de-o şchioapă un ziar extrem de serios. „Alături de ea, în închisoare, sunt zebra care a traversat oameni şi purceluşul care se înfrupta la micul dejun din pulpă degresată de corporatist. Sursa noastră specială ne dezvăluie că vom afla în sfârşit cine a constituit dieta lui Rudolph până…
autor: Anne Hay Huy
Într-o dimineaţă friguroasă de vară, Ciocolata s-a trezit cu o poftă nebună de oameni, însă când a deschis frigiderul a văzut că provizia de indivizi se terminase. Şi-a luat mantaua din staniol şi a coborât la magazinul de la scara doi. Erau atâtea opţiuni pe rafturile de marţipan, încât nu ştia ce să aleagă: oameni…
autor: Ioana Slăniceanu
O ciocolată a mâncat un om şi zău că nu s-a simţit deloc vinovată, cum se simt uneori oamenii care mănâncă ciocolată. Era apetisant şi mirosea bine, aşa că l-a muşcat întâi un pic de nas. Pe urmă a ronţăit o ureche. O muşcătură a dus la alta şi tot aşa, până când l-a mâncat…
antrenament Motanov
Bocancii de pe dulap au început să simtă că vine vremea lor. Ce vorbesc ei doi acolo în cutie?
autor: Luchian Abel
Boc Anca, către Boc Ancu: „Dacă şi anul ăsta îi miros picioarele, propun să ne înnodăm şireturile când aleargă după autobuz în ploaie.”
autor: Caelia Dalloway
„Băăăă, tu ai văzut perechea aia nouă de stilettos?”, zise bocancul stâng dând uşor cu vârful cât să ridice capacul cutiei de carton. „Moamă, ce-o să le fac io în noaptea asta când stăpânii merg la culcare.” „Lasă că am eu planuri mai măreţe, mai platonice cu perechea de balerini sidefii de pe hol”, răspunse…
autor: Dinescu Dominique
– Auzi, necremuitule, eu nu am hibernat destul. Uită-te la mine! Arăt eu pregătit pentru şantierele din Bucureşti?! – Da, cam puţi! – E Cocoursuala cu miros de baltă. Nu mă mai iubești! – Dacă nu te iubeam, nu îmi toceam botul ca să te descalţ!
autor: Luchian Abel
Ăsta iar o să pună dulciuri la toţi, numai nouă nu. (bocancii lui Moş Nicolae)
autor: Caelia Dalloway
Pfuiiiii, pleacă de acolo, pleacă de-acolo că mă mânâncă rău! Nu mă mai gâdila că o să crăp de râs şi o să cad pe spate, se plânse bocancul ăl drept din năbuc în timp ce un miriapod juca şotronul împreună cu gândacul vulgar (aka comun, de bloc) pe botul său, aproape de şireturi.
autor: Mălina Talhoş
„Auzi, tu ce faci când te rod șireturile?”. „Le scot limba!”