29 ianuarie , 2013

autor: George Florin Stoica

Cu o creangă-n cer şi cu una-n pământ, molidul sărbătoresc îşi biciui stâpânul cu beteala argintie şi cu beculeţele luminoase până ce omul căzu, răpus, între mii de cioburi de globuri. În timp, dolarii de ciocolată s-au topit peste faţa-i zdrobită de promoroaca artificială, iar fraţii molidului se încălzeau la focul făcut cu picioarele victimei…

Citeşte mai departe →