Text: Andreea Chirica Foto: Ramona Chirica, Traian Stanciu și mai multe aici B’estfest sau „cine vrea distracţie în weekend, departe ajunge” Nu chiar aşa departe, totuşi, dar drumul spre şi dinspre Tunari pare că nu se mai termină când eşti prea entuziasmat să-ţi prinzi trupa preferată pe scenă, sau prea obosit şi nerăbdător să pui…
ÎN VACANȚĂ CU REV DE POV
Pentru că e vreme de mare și știm că de-abia așteptați să vină momentul plecării în vacanță, ne-am gândit să facem o mișcare de insinuare a pachetelor rev de pov în bagajul vostru! O bălăceală în mare, o povestire la soare, și tot așa. Așa că, până duminică, vă așteptăm în fiecare zi să rezolvați…
REV DE POV LA TRAIN DELIVERY
De vineri până duminică ne găsiţi la Train Delivery, adică pe peronul 14 al Gării de Nord. Ce am copt pentru această inedită ocazie: Ghicit în globul pământesc (cam cum a fost ghicitul în DEX, dar de data asta întrebările pe care vi le puneţi trebuie să înceapă cu Unde) Povestiri scurtissime pe bilete de…
BESTFEST – ZONA ARTS & CRAFTS
Revista de Povestiri va participa și anul acesta la B’ESTFEST, tot în zona de Arts & Crafts. Mai știți ce am făcut acolo anul trecut? O revistă handmade unicat, scrisă de participanții la festival, un concurs de air guitar, iar cu ajutorul lui Cătă am avut câte un album foto cu artiștii de pe scenă…
Ia ei miroase a trecut și a Dior
Autor: Daniela Habără
Un fir de păr îi atârnă pe mâneca largă din pânză topită. Se leagănă în ritmul paşilor ei. Aproape că îl văd cum se chinuie să rămână agățat acolo, cum îşi înfinge ghearele în țesătură. Aproape că îl aud gemând.
Prostule! Cum ai reuşit să cazi? Cum o să trăieşti fără să-i atingi pielea, fără să-i simți parfumul, fără să-i auzi visele?
Ia Mia
Autor: Sorina Carstoiu
Mă cheamă Mia. Sunt crem şi am model cusut cu fir de mătase din culoarea razelor de soare. M-am născut din mâini pricepute de moldoveancă de la Neamţ, harnică şi veselă. Când m-a făcut, se gândea la o femeie zdravănă, aşa ca ea, nu ca pricăjitele din capitală de le vedea ea la televizor. Ce-ar mai râde de-ar vedea unde am ajuns. M-a cusut cu drag şi, când am fost gata, m-a măsurat din ochi cu mândrie şi mi-a dat drumul în lume, să-mi găsesc destinul.
Sara pe halfpipe
Autor: Ana-Maria Ciobotaru
Vrvrvrvr! Poc! Vrvrvrvrrrr! Poc!
Cum trecea cu skateboard-ul peste halfpipe, cum mai făcea o schemă, un flip, un nu-știu-cum-faci-de-cazi-tot-în picioare.
– Băi, Vali! Ce naiba, mă, ai ia aia pe tine?
George știe de fapt de ce, dar tocmai a intrat în parc cu rolele Diana.
O ie muncită
Autor: Anca-Maria Pănoiu
Nu că aș fi pus vreo clipă mâna pe ac. Dar cât pe ce să ies bumbăcită!
Îmi ajunsese pe la urechi o vorbă cum că tanti Cica, sora mai mare a bunicii, ar fi avut o grămadă de ii rămase din tinerețe. Destul cât să-mi răsară în închipuire o ladă de zestre plină cu minuni de borangic, în care să scotocesc după pofta inimii nesătule. Îmi tropotea capul pieptului de bucurie la gândul că teancul meu de pânzeturi însemnate s-ar fi putut îmbogăți simțitor cu două, poate chiar trei povești cusute.
Rezultatele
Autor: Ramona Daiana Micu
Alerg la vale pe scări, deja sȋnt ȋn ȋntȋrziere. Mă ȋnghesui ȋn metrou, printre sute de oameni. La o smucitură, cineva cade peste mine. Nu m-a lovit prea rău, dar, brusc, arăt ca dracu’. Mi-a căzut o bretea de la sutien, fusta mi s-a sucit, s-a mai agăţat și ciorapul, chiar sub genunchi. Măcar ia e ȋntreagă. M-am ȋmbrăcat frumos, cu ia cu floricele de la bunica. Vreau să-l impresionez pe doctor, e frumușel foc și face glume bune. De fapt, și analizele mi le-am făcut doar așa, ca să mă bag un pic ȋn seamă. Altfel ȋs sănătoasă tun, dorm bine noaptea, mănȋnc sănătos, mă duc pȋnă și la sală de cȋnd m-a părăsit iubitul – sufletul meu pereche, dragostea mea. S-a mutat cu o colegă de birou, la scurt timp după ce mi-o descrisese ca fiind nebună, proastă și urȋtă. În timp ce mă ţinea de mȋnă, asigurȋndu-mă că sȋnt frumoasă, uite ce sȋni rotunzi, se așază perfect ia asta de la bunică-ta peste ei.
Ca un înger
Autor: Eugen Cadaru
Am visat că va apărea și știam că va fi ca un înger. Cred că-i văzusem în vis aripile albe dar bănuiam că în realitate nu are cum să fie așa. Trebuia s-o recunosc altfel. Nu-mi aminteam deloc chipul ei, erau sute sau poate mii de oameni adunați în locul în care mă aflam. Știam că era acolo, cu siguranță, însă mă întrebam dacă o să-mi apară chiar în față. Cred că, dacă s-ar fi întâmplat așa, aș fi recunoscut-o imediat – nu după chip, ci după vibrație.