Poem scris de Ioana Bojincă, la Atelierul Mornin’ Poets #98, cu Lorena Enache, din 27 octombrie 2024 la tema senzualității și a animalelor în vis.
uneori visez că terrier-ul alor mei e încă sprinten
și urcă scările ce duc acasă fără să se împiedice
apoi fără teamă și fără ajutor
se suie în pat
pe scaune
pe masă pe frigider
pe rafturile cu condimente
pe care bineînțeles le dă jos
dintr-o singură mișcare a cozii
iese pe geam
și se urcă pe acoperiș
și latră
latră
până trezește tot cartierul
când își dă seama
că nu-i va da nimeni mâncare
se suie pe cel mai apropiat nor
și fugărește stelele
când e suficient de aproape
își desface fălcile
își arată colții
și înșfacă
apoi fără teamă și fără ajutor
se dă jos
până ajunge la el în pătuț
și sforăie
dimineața când pornim știrile
el o să coboare încet scările
și o să se sperie de ultimele trepte
va aștepta acolo și va da din coadă
până îl va lua cineva în brațe
și-l va pune lângă bolul de mâncare
în timpul ăsta
prezentatoarea
va anunța dispariția
unei alte stele de pe cer
