Poem scris de Simona Sigartău, la Atelierul Mornin’ Poets #74 cu Gabriel Nedelea, din 23 aprilie 2023, la tema livrescului și a intertextualității în poezie. Poemul a fost votat drept cel mai bun al ediției de către cursanți.
Crăiasa trece zilnic un pod cât un pas
Animal print pantofii
Rochie verde militar și prea puține resurse de blândețe.
Un sac cu pretențiile și fricile noastre.
peticit la fiecare dus-întors.
Noi știm că nicio frumusețe nu mai poate salva lumea
Minim o ședință de psihoterapie la două săptămâni și o mai împingem cumva.
Pe valea săpunului distanța până la fundul apei e de o palmă.
Nu poți îneca pe nimeni în balta asta care încearcă să curgă
Până când se face un baraj din fetuși
și încep să se adune toate ambalajele zilelor în care crăiasa tace
și se duce dracului orice selectare/selecție/reciclare a deșeurilor
Și cineva moare azi. Cineva moare azi în mizerie și cu gura plină de plastic.
Peste valea săpunului se înalță un baraj din caju și crăiasa împinge cu unghiile până sparge zidul și sângerează. Și curge din ea o menstruație interminabilă și frica de abandon.
Și când crăiasa se teme de abandon se face măr otrăvitor.
Din acest moment există în baraj loc de un megafon pentru glasul meu
pentru fiecare zi în care îmi faci rău/ești nervos/vrei să dispar/vrei să fii singur.
O gaură la care nu ascultă nimeni nimic
Nu se pune nimeni în genunchi și nu apropie nimeni urechea.
O gaură de scurgere.
Pe frontul tău ești mereu in picioare și cu spatele la zid și nimic nu te atinge. Și te strig și mușc din tine și umărul tău se regenerează.
Și prind cu ghearele frica dintre omoplați și o smulg și urlu și nimic și nu te pot face tare
Și nu te pot face tare
Și ajungem ochi in ochi și e armistițiu
O pătură peste durerea mea de spate
O pătură peste somnul tău agitat
Să dormim, somn ușor.
Pe valea săpunului se navighează greu, toate marginile noastre se freacă de cimentul canalului.
Crăiasa se aruncă peste barajul din caju și peste barajul din fetuși
Și o calci pe picior și o lovești în față și rochia verde e compromisă. Și o prinzi într-un ochi de apă și o pui să tacă și încerci să o îneci în lichidul de-o palmă. Și îți scoate ochii dintr-o replică și te trântește în mocirlă cu câteva țipete care au crescut într-o zi cât altele în ani.
Și te lasă și tace și vede cum barajul sta să crape și simte că e timp de bocet
Și de moarte sigură.
Te prinde de guler și te trage pe podul de un pas. Și o calci pe picior și o doare și te sărută.
Tot crăiasa te pune în leagănul din balconul de la etajul trei
Acum putem privi dimineața la cafea
Cum se duc pe valea săpunului
Gunoaiele zilelor în care vorbim paralel
Te iubesc, dar
Te iubesc și.
Apoi crăiasa își pansează gura și te adoarme pe piept.
Pe valea săpunului
Lângă dragostea noastră
Firul cu plumb nu stă drept.
