Poezie scrisă de Iulia Stoichiț, apreciată de Lavinia Bălulescu la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 7 aprilie 2019, la tema „despre dispariția cuiva drag sau pur și simplu despre cum vă raportați voi la discuțiile despre moarte, despre ce vă vine prima dată în minte când cineva deschide discuția despre acest subiect, cum vedeți voi acest subiect, ce simțiți, prima amintire legată de moarte, despre imaginarul vostru personal din spatele acestei teme. Rugămintea ar fi, pe cât se poate, să nu folosim în poeziile respective cuvintele „mort, moarte, a muri””.
iulie 2017 dubova
căldura învăluie creierul ca o melasă
într-o curte improvizată
o rulotă detaşabilă cu geamul deschis
tu toropit de căldură
iei o pauză de la selfie-urile tale
ţi-ai aruncat ditamai momeala în Dunăre
dar nu muşcă nimic
„n-ai tu momeala să mă prinzi…”
râd de tine peştoaicele
sper ca la întoarcere să fii în rulotă
geamul să fie tot deschis
să o ai afară din apă
şi să resuscitezi pirahna de Dunăre
citindu-i cu voce tare
una din poveştile pescăreşti
vin să te ajut
cu mâna gura mătasea broaştei
cu tine am învăţat să mă lepăd de
puful supuşeniei
te tot omor
prin intenţie
din 2015
