Mama mea a fost ţânţar, spuse Colorina pe o voce confesivo-gravă. Un ţânţar cu poftă de viaţă, după cum o recunoştea chiar ea. Îmi amintesc poveşti despre Albastru, despre domnul Mov, despre Olive şi prietena ei Peachy, despre… despre atât de multă lume! Mama mea a fost un ţânţar cu o inimă mare, care a gustat un pic din fiecare.
Tatăl meu a fost cel care i-a zdrobit inima. Tatăl meu a fost o palmă.
Iar eu… eu sunt copilul unui ţânţar, al unei palme şi al iubirii de culoare.
