Poem scris de Ioana Podeanu, la Atelierul Mornin’ Poets #107, cu Ștefania Mihalache, din 30 martie 2025, la tema „Fără Om”.
Din avion norii plutesc deasupra
pământului precum găluștile în supa de pui
Pe pui îl chema Grigore
Îl găseai pe scări când ochii capturau primele raze ale dimineții
Cu ciocul îți ciugulea boabe de porumb din palmă
Vorbeați aceiași limbă ca două prietene la o cafea
Uneori Grigore ți se urca pe umăr
se agăța cu ghearele de puloverul tău kaki
și mergeați împreună să mirosiți trandafirii galbeni stropiți de rouă
Pe pui îl chema Grigore
Grigore era prietenul tău
Dar când Grigore aproape nu mai era pui
ai plecat de dimineață și nu ai mai mirosit trandafirii
Când te-ai întors
un strop de sânge închegat pe lama toporului ce atârna de gard
a pus PUNCT prieteniei dintre voi
Acum te uiți la farfuria de supă
și desprinzi de pe oase carnea fragedă
Înghiți o bucată de pui
apoi o bucată de gălușcă
Pe cerul gurii plutesc norii pufoși
pe care îi vezi de pe geam în timp ce zbori cu avionul
Te îneci cu un os mic de pui și îl scuipi pe un șervețel
Șervețelul se strânge într-un nor din care
Grigore tună
Scuipă
Scuipă
Scuipă tot ce are NUME.
