Poezii scrise de Sorin Voicu, apreciate de Olga Ștefan la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 10 mai 2020.
Păunul
Merg spre capătul străzii,
acolo te găsesc de fiecare dată,
în dudul în care omizile
vor roade până la coajă,
sub cerul sepia,
lângă calea ferată
a unui tren deja pierdut.
Și iată-te din nou în vis,
o păuniță ce se transformă încet în mascul,
unduindu-te printre frunze,
tu, singura pată de culoare,
metamorfoză hermafrodită
din dorința, din nevoia
de a domina jocul,
un cameleon ce mă vânează
pentru că trebuie să hrănească
partea nevăzută a aisbergului,
acel super-ego chinuit
de culorile roșiatic-furibunde
ale furtunii.
Te ascult acum,
când deja totul e o mască
a neputinței,
când acordurile au amuțit
în bezna vinovată,
în reculul lumilor noastre:
„Noi suntem jucătorii de poker
care aruncă cele mai bune cărți
de teama de a nu câștiga.”
*
Aiud 55
Ultima dată
am văzut-o la Suceava
acum doi ani
pentru două minute,
i-am scris în minte
Frumoasa cu zâmbetul de jar.
Mai sunt o mie nouă zeci și șase de zile,
am uitat manifestul
care m-a adus aici,
mărțișorul de os
l-au luat la percheziție,
deși îl cususem cu ața deșirată
pe dedesubt,
în singurul loc
unde mai e ceva.
Noaptea recităm cu toții Foamea lui Gyr,
foamea noastră,
jucăm șah în cod morse
între celule,
viața își are sensul
mai mult ca o ambiție
căutăm năluci,
stăm pe ciment dezbrăcați,
la Neagra, unul câte unul.
Bătăile, sârma ghimpată,
smocul de iarbă scuipată,
mâncat pe nerăsuflate,
acasă, un mort resuscitat
în fiecare zi.
