Poezie scrisă de Andreea Oprea, apreciată de Andrei Zbîrnea la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 7 noiembrie 2021, la tema limbajelor improprii poeziei. Poezia a trebuit să conțină neapărat versurile: „un alt om va veni să te admire de la o distanță corectă” (Teodora Vasilescu) și „ochiul de reptilă nu mai știe nimic” (Domnica Drumea).
mulți se tem de mine și familia mea. mulți ne asociază cu moartea & descompunerea nouă de fapt nu ne pasă. mulți ne ascundem. & da, unii dintre noi îți putem omorî ficatul sau rinichii. trebuie să ne cunoști. dacă nu suntem apreciate, un alt om va veni să ne admire de la o distanță corectă. suntem stomacul pădurii. suntem rețeaua ei neuronală. unele luminăm ca niște lămpi psihedelice. suntem mai bătrâne ca voi, oamenii. avem sisteme minuscule, foarte ușoare pe care le suflăm. așa ne mărim noi familia. dacă vrem te putem face să simți enorm, să vezi monstruos.
