Butoiul plin cu ADN Dădea la toţi câte-o spirală, Dar Zeul spuse: „Bagă-le Şi aurora boreală”.
autor: Luchian Abel
ADeNa Butoi e o fată cu capu-un nori şi părul în cascadă, ce apare de nicăieri, fură umbrelele celor ce se plimbă prin ploaie şi le îndeasă într-un butoi pe care îl ţine în podul casei.
autor: Liliana Saria
Motanul Mov pescuieşte cuvinte, pe care le sortează după culoare. Pe cele gri le aruncă înapoi în gălăgie, să mai crească un pic şi să sune mai armonios. Pe cele colorate le tot aşează într-o carte şi le dă drumul haihui, prin lume. Pssst, linişte, tocmai şi-a aşezat o virgulă în undiţă!
autor: Florența Mihaela
Şi dacă ramuri bat în geam, înseamnă că fantoma casei mele, Crenguța, şi-a uitat cheile în bucătărie.
autor: Gia Codrescu
Şi dacă ramuri bat în geam şi la uşă sună întruna, eu sub pat mă adăpostesc, continui să mănânc pruna. Prunul nu se lasă şi mă sună pe mobil, zice să nu arunc sâmburele, fiindcă-i al lui copil, iar eu nu ştiu ce să fac şi îl înghit cu plăcere, mă transform în prun, la…
autor: Aurelia Apetrei
Și dacă ramuri bat în geam Și țeava picură la baie Și îl aud pe Picasso Cum îmi șoptește din odaie Și pe pereți văd curcubee Și un dragon în bibliotecă Dansând cu două crustacee Pe piese de la rockotecă, Înseamnă că iar am uitat să-mi iau medicația.
autor: Alexa Vasii
Şi dacă ramuri bat în geam Când Motanov se-mbată, Să ştiţi că e la un bairam Cu nişte mâţe, pe-acea cracă.
autor: Călăreţul Singuratic
Şi dacă ramuri bat în geam Şi vântul tare bate Eu nu prea-l simt – am termopan! Şi vâjul nu-l răzbate Şi dacă totuşi îl aud Rupându-mi tot în curte Atunci mă priponesc de dud Cu noduri multe, scurte Şi bicicletele trăznesc Privind urgia de afară Dar în pedale m-opintesc Şi-nving viforul iară Dar vai!…
autor: Genevieve Fieraru
La început, am fost o piaţetă. Ei, nu chiar, ci înconjuram, cu piatra mea cioplită, un rond cu bănci, fântână şi duzi mici cât copiii din vecini. Rareori eram călcată de maşini. Nu-mi plăceau maşinile. Când treceau pe mine, mă lipseau de foşnet, uguit, şipot, şoapte, ştiţi voi, de tot ce cântă poeţii. Viaţa era…
autor: Alice Isadora
De obicei, închid ochii când simt umblătorii. Azi însă ceva m-a făcut să-i deschid brusc. Ceva m-a lovit. Şi nu ca de obicei, deoarece, crede-mă, ştiu cum se simte o talpă de papuc. M-a lovit cu atâta forță încât am crezut că o sa treacă prin mine. Apoi liniște. Am închis iar ochii. Nu pentru…