A fost odată ca întotdeauna. via Twitter, #revscurt
autor: M. Tara (@dayathlin)
Articolul vorbea despre un ins care fusese ucis şi care îi semăna leit. Se impacientă, apoi se linişti: era doar ziarul de mâine. via Twitter, #revscurt
autor: Coyote (@luateardracu)
Se gândea la ea duminica şi de sărbătorile legale. Uneori şi un pic după. via Twitter, #revscurt
autor: Alexandra Irina
Un elefant petrecăreţ cu un cocktail roz în trompă şi pene de cabaret pe după gât îmi face cu ochiul şi-mi zâmbeşte complice – „rămâne între noi două, da?”.
antrenament motanov
Hai să inventăm câte un cuvânt şi să-l integrăm într-o scurtă povestire.
autor: Oana Setupwizard
„Fizuzerie”. Cărăbuşul nu se aştepta deloc la ce avea să i se întâmple. Doar furnica, cu un simţ acut al viitorului, putea simţi inconştient desfăşurarea acţiunii. Dar nu putea să o spună pentru că nu existau cuvinte pentru un asemenea fapt. Aşa că încerca să îi transmită energetic cărăbuşului tot ce simţea ca să-l avertizeze….
autor: Laura Constantinescu
– Mă dau cu forleta jumătate de oră pe zi. Ronţăi cinci acadele şi apoi beau un pahar de borş, spune Ton Bonton, vedetă mock, despre regimul care îl menţine în formă.
autor: Ana Maria Volintirescu
Cartofocopacul, plin de cartofi-pai lunguieţi şi crocanţi, fu într-o zi lăsat nepăzit de gardienii livezilor. Când s-au întors de la scăldat, aceştia au constatat cu stupoare că îmbietorul arbore a fost devorat, aparent de câteva pisici. Se zvonea chiar că una dintre ele era mov! Martorii au refuzat să depună mărturie.
autor: Florenţa Mihaela
Somniotil este un fruct nici prea mare, nici prea mic, însă dulce şi tare gustos. Are o culoare rozo-movo-gălbuie şi e numa’ bun de mâncat în cea de-a treia sâmbătă din calendarul de iarnă. Mirciulică, popândăul de la etajul nouă, auzise că acest somniotil are puteri magice şi că tot ce gândeşti imediat devine realitate….
autor: Ozana Lisandra
Ferdinand era cel mai renumit gafizoi al ţinutului. Gafizele lui înfloreau într-un an cât altele în zece. Culorile lor erau mai intense şi mai hipnotizante decât ale oricărei alte flori din regat. De aceea, Ferdinand era învăluit de mister: putea merge chiar la curtea Împărătesei de Sticlă, să fie plătit în greutatea lui în fericire…