Poneiu’, Cazarmă şi Cărămidă erau cei mai periculoşi borfaşi de pe Rahova. Cărămidă, înalt de doi metri şi lat tot de doi, jefuise şase benzinării înarmat doar cu o cărămidă; Cazarmă era osos, negricios, tresărea des şi-i juca un ochi în cap. Îl apucase amocul în unitate şi împuşcase cinci răcani, doi sergenţi şi un…

Citeşte mai departe →

Am luat poneiul şi l-am băgat în cazarmă şi i-am aratat piramida. Am luat piramida şi am băgat-o şi pe ea în cazarmă şi i-am arătat poneiul. Cu o mână ţineam poneiul, cu o mână ţineam piramida şi cu una cazarma. – adaptare după Calculelele lui Horaţiu Mălăele –

Citeşte mai departe →

A fost odată un ponei. El s-a născut într-o ţară cu lanuri de porumb, spice de grâu şi toate formele de relief (aşa zicea învăţătoarea). Locuia lângă o cazarmă înfricoşătoare, de fiecare dată când îl vorbeai de rău pe preşedintele ţării (un motan foarte rău, pe care îl chema Motăcescu) sfârşeai acolo. Aşa că micuţul…

Citeşte mai departe →

Un cronicar apăsat de zile îşi citeşte de pe un pergament prăfuit impresiile din tinereţe despre ceea ce a văzut şi simţit în juru-i. Pe atunci, acum zeci de ani, lumea din ţara lui Faraon privea cu suspiciune moftul stăpânului de a construi un edificiu atât de impunător şi de ciudat, totodată. Din gură în…

Citeşte mai departe →

Cazarmă Ponei se trezi după o noapte de beţie în vârful piramidei lui Keops: „Hai să-mi sară ochii! Neam de neamul meu n-a băut pân’ a ajuns faraon!”.

Citeşte mai departe →

În desagă așezase o dulceață de nuci, o sticlă de vin, caietul, creionul și ascuțitoarea. Erau prímele lucruri care îi veniseră în minte când și-a făcut bagajul pentru călătoria spre nicăieri. Le-a legat pe spatele poneiului, l-a sărutat pe frunte și s-a dus spre Nord. El credea că e Sudul, noroc cu băieții de la…

Citeşte mai departe →

Soldaţii din cazarmă regresaseră la stadiul de prunci. Stăteau toţi în poziţie fetală şi visau la sânul mare şi lăptos al mamei, visau la adierea aerului ce le trecea prin urechi când erau legănaţi şi la un ponei roz de pluş care, dacă îl strângeai în braţe, zicea „I love you”. Rămăseseră doar cinci din…

Citeşte mai departe →

Ciuperca de la picioarele marţienilor se răspândeşte pe Terra. Atacaţi la picioare, oamenii merg pe vârful degetelor, în poante, şi râd neîntrerupt. Cei necontaminaţi, călăuziţi de proverbul „Unde nu-i cap, vai de picioare”, zic despre ceilalţi că şi-au pierdut capul şi merg în mâini căutând soluţii pentru a stopa invazia.

Citeşte mai departe →

E noapte. E beznă. Linişte. Păianjenii îşi trosnesc încheieturile prin colţuri. Deodată, se aude un scârţâit sinistru. O uşă afumată se întredeschide încetişor. O lamă inoxată de satâr luceşte brusc în becul de veghe al unui frigider ruginit. O mână neagră, plutind parcă de una singură, deschide frigiderul şi scoate de acolo un vas în…

Citeşte mai departe →