Poezie scrisă de Oana Nasta, apreciată de Mihail Vakulovski la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 4 iulie 2021, la tema o întîmplare cotidiană, trăită în viaţa de zi cu zi (poezia realului cotidian).
Aseară am vorbit cu M.
Să ieșim împreună în Botanică,
Se organiza ceva cu poezie și muzică clasică
Nu mai merseserăm de mult timp
La un eveniment cu atâția oameni.
Am mers după ce s-au potolit
Ploaia, căldura și iar ploaia.
Ne-am dat cu Autan, am pus salteaua
De izopren pe iarbă și
Am așteptat să înceapă.
Se cânta Georg Philipp Telemann,
O piesă pentru vioară și contrabas.
Am aflat după ce ne-au spus interpretele
Întrebaserăm și noi Shazam
Dar fără rezultat.
Pentru poezie ne-au zis sa ne mutam
Într-o poiană
Aprinseseră becuri,
Autanul nostru nu mai făcea față
M. s-a uitat sub o piatră după ouă de furnici,
Eram și eu curioasă
A făcut o poză și mi-a arătat
Semănau cu semințele de papaya necoaptă,
Cum văzuserăm demult într-un film
(The Scent of Green Papaya)
Doar că erau cu mult mai mici și nu așa lucioase.
După noi au mai venit niște copii,
Un trunchi de copac a devenit atracția,
Nu vedeam pentru ce s-au strâns lângă e
M. mi-a zis că acolo e un gândac care se dezbracă.
Își scotea de sub carapace aripile.
(O fetiță s-a dus într-un colţ, și-a dat chiloțeii jos,
A făcut câțiva stropi de pipi, poate nimic,
Și-a plecat așa spre tatăl ei să o îmbrace).
Apoi a venit cineva și ne-a anunțat
Că poezia nu se mai ține
Aici e prea mult noroi.
Preșurile pe care ar fi urmat să stea poetul
și niște actori au rămas goale.
Despre pupă nu știu nimic.
Ouăle de furnici au rămas nemișcate.
