– poveste colaborativă tâmpită, genul SF. Valentin, pornind de la imaginea de mai jos –
Morcov și Neliniștit
„Ah, iubitule, vom naufragia din pământul fertil pe masa unor tineri îndrăgostiți, ne așteaptă o supă incredibil de bună, îmbrățișează-mă și hai să înotăm spre infinit!”
(Cântarea Cântărilor, Biblia Legumelor)
Morcovul era înnebunit după îmbrăţişările morcovei, mai ales că îşi pierduse mâinile în urmă cu câteva săptămâni, atunci când a săpat și a săpat, timp de 3 zile și 3 nopți, ca să poata ajunge la Morcova lui dragă, cea care tocmai era ronţăită de un iepure. Morcovul s-a luptat cu animalul şi, înainte să rămână fără mâini, a strigat „Mama mia! Ce haplea e mormanul ăsta de blană! O să-l dovedesc!”
Nu știa cum, nu știa când, dar știa un singur lucru: Morcova ajunsese în iepure, dar nu unde trebuia.
Morcova, rotofeie, mustăcioasă și cu frunzele cele mai verzi de pe pământ, revenindu-şi din şoc, a întrebat:
─ Îţi convine, acum că ţi-am intrat în fund?
Iepurele se simțea jenat.
Morcovul şi-a dat seama repede că fundul iepurelui nu era foarte primitor. Dar nu mai avea mâini ca să o scoată de-acolo, aşa că a recurs la o soluţie radicală: o ploaie torenţială. Apa a făcut ca Morcova să alunece imediat.
Dar Morcovul nu mai era atât de dornic să o îmbrăţişeze. Aşa că Morcova a agățat primul păstârnac care i-a ieșit în cale. Auzise că opusurile se atrag. Gelos, Morcovul a alergat după ei, dar, vrând să-l lovească pe păstârnac, şi-a adus aminte că nu mai are mâini. S-a întors la iepure, ca să-i ceară ajutorul, dar Morcova, ca orice femeie, începuse să vorbească.
Povestea despre ce i se întâmplase, iar păstârnacul, vrând să facă o interrasială mică, se prefăcea foarte interesat de povestea ei, deși era meci: se băteau doi țărani cu sapele.
Atunci Morcovul, spirit răzbunător, a agăţat o ţelină. Țelina, care avusese o relaţie cu păstârnacul, voia şi ea să îl facă gelos. Dar, când Morcovul s-a aplecat să o sărute pe ţelină, și-a dat seama că țelina își atârnase pătrunjelul de-un cui. Ceea ce nu era deloc sexy.
Țelina, mai pisi din fire, a strigat:
─ Pâna aici! Totul până la pătrunjel!
Morcovul, fără mâini și neliniștit, a decis să fure pătrunjelul și să se frece peste tot cu el. Dar pătrunjelul era șmecher, s-a apărat. A dat vina pe marar, care a dat vina pe leuştean, şi tot aşa, până când toată grădina a devenit o hărmălaie de legume acuzatoare.
Morcovul nu o mai zărea nicăieri pe Morcovă. Și-a luat rădăcina-n dinţi şi a strigat cât îl țineau puterile:
─ Am o lingură care știe să râdă printre spume!
Toți au amuțit de mirare.
Morcova a ieșit timidă dintre salate și i-a spus, cu un zâmbet în colțul gurii:
─ Cu lingura s-ar putea să mă recucerești…
─ Să mor eu cât sunt de morcov dacă nu mă fac mov de dor de amor și de alcov gol!
Din spirit de solidaritate, toate legumele se gândeau cum să facă să-i readucă împreună. Dacă ei deveneau din nou un cuplu, ar fi făcut copii, iepurele ar fi avut ce mânca și toată grădina ar fi fost cruțată. Și, cum stăteau ei și se gândeau, castravetelui îi veni o idee strălucită.
─ Ce-ar fi să le dăm pătrunjelul, așa încât ardeiul să devină roșu de rușine, morcovul mov, vinetele roz, verzele roșii, roșiile verzi, păstârnacul sfeclit și portocala morcovită?
Și, luând lingura în gură, pătrunjelul s-a amestecat printre legumele complotitoare, într-o orgie sănătoasă, 100% bio. Morcova a prins curaj, a rupt țelina în două și i-a fabricat morcovului două mâini noi. Morcovul a început să se pipăie de-a lungul său, într-o beție a mângâierilor și a senzațiilor noi.
Iepurele privea ultragiat. Ieșind din transă, a sunat la Protecția Legumelor să reclame decăderea morală a hranei sale. A răspuns la telefon un sâmbure de adevăr.
─ Pot să-mi lipesc betacarotenul de botul tău?
Așa că iepurele și-a zis că, la dracu, mai bine cheamă presa.
A doua zi, în ziare, avea să citească: „Datorăm această dragoste fierbinte țăranului care ne-a plantat prea aproape unii de ceilalți. Nu știm dacă să îi mulțumim sau nu, pentru că în general ne simțim bine împreună, dar nu știm dacă legumele modificate genetic, care s-au născut din iubirea noastră, sunt un pas înainte în progresul culturilor vegetale. Dumneavoastră a cui credeți că este vina? A?”
***
Au contribuit:
Dana Nicoleta, Luchian Abel, Cristina Mihalcea, Cătălin Zafiu, Vera Ularu, Cristi Lavin, Oana Setupwizard, Magda Gheorghiu, Mara Dragomir, Ștefan Bo, Raluca Rădulescu, Effy Mcsquirrel, Natty Ned și Diodonito Rozo.
Editor: Motanov, care vă așteaptă la antrenamentul de imaginație pe pagina lui.
Citește și Scrisoarea colaborativă către Moș Crăciun, pentru un plus de absurd.
