Poezii scrise de Teona Farmatu, apreciate de Dan Coman la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 2 august 2020, la tema „autoportret. cu rimă și fără rimă.”
simt un gol și fericire când traversez o zebră-n neștire, am
sentimentul ăla obscen de oprire calculată
în timp ce farurile îmi sapă prin osatura
fracturată
sunt aici de dimineață, îmi conectez gesturile
la mișcarea umană, îmi amintesc de vremurile
când mama căra un brad până la patru
să primesc bucurie, acu’
țin în mijlocul camerei o torță parfumată
de la lidl la mine plimbată
un efort minimal, care mă stoarce ca pe-un
animal.
sălbatic și caraghios, fiindcă nu găsește ieșirea
spre locul umbros, natură ștearsă
și uniformă. în care nu vreau să respect nicio normă
simt un gol și fericire, când traversez strada-n
neștire.
estrada
acolo unde-am crescut monitorizând cheagurile din
sistemul circulator al mamei, viața de după
orașulmicnatal care pocnește odată cu
adolescenții lui invincibili. stau pe-un scaun în
mijlocul șoselei centrale, dau din cap excesiv –
dansul contemporan m-a făcut să repet mereu gesturile
de după un copac vor apărea pistoale cu bile. mâine
o să-mi verific șoldurile împinse-n interior. pe înregistrare
e și o bancă, stau două femei spate-n
spate repetă după mine și toți suntem
o lume condesată – spectacolul acela
cu tusea celor care nu se pot abține pe fundal
și ezitarea și dublurile și
claxoanele
